Psalmul 118, partea a doua
Psalmul 118, continuare
Sunt al Tău, mă mântuiește,
Aștept să-mi dai îndreptări;
Păcătosul mă pândește,
Pentru rele încercări.
Nu pot spune eu, vreodată,
C-am plinit porunca Ta -
Ea e pentru oameni dată,
Eu pot numai încerca.
Ți-am iubit legea cu totul.
Toată ziua cuget, cuget...
Gândul bun e de la Domnul
Și puterea-n dreptul umblet.
Mai mult decât toți dușmanii
Și decât învățătorii
Mai mult chiar decât bătrânii
Înțeleg calea-ndreptării.
Fiindcă eu mi-am pus frână
Pentru viața în păcat;
Iar a Domnului meu mână
Mă smerește ne-ncetat.
Doamne, Tu mi-ai sădit lege
De la care nu m-abat.
Iar sufletul meu culege
Mierea graiului curat.
Deci urât-am nedreptatea,
Că e întuneric greu.
Strălucirea, bunătatea
Din poruncă, râvnesc eu.
Legea Ta mă luminează,
E făclie de nestins.
Calea mi-o înseninează,
Pasul mi-e spre Tine-ntins!
Hotărârea mea e luată:
Voi urma pe Dumnezeu;
Iubesc a Sa judecată,
Care arde tot ce-i rău.
Umilința mă-nconjoară.
Doamne, viața o aștept!
Îngăduie să răsară
Pe-a mea limbă, graiul drept.
Sufletul e-n a Ta mână
Și nu uit că ești Stăpân;
Legea Ta îmi este lună,
Soare, -n care eu rămân!
Păcătoșii mi-au pus cursă,
Dar eu nu m-am rătăcit.
Viclenia lor ascunsă,
Legea mi-a dezvăluit.
Graiurile mântuirii
Eu în veac le moștenesc.
Ele-s calea fericirii,
În inimă le sădesc.
Iar ființa mi se pleacă,
Legea să o împlinesc;
În păcat nu se îneacă,
De nedrepți eu mă feresc.
Doamne, Tu ești Ajutorul,
În Tine nădăjduiesc,
Tu îmi ești Sprijinitorul,
Înspre Tine îndrăznesc!
Depărtați-vă îndată
Cei vicleni, rău-voitori;
Viața mea e luminată
De Domnul Mântuitor!
Apără-mă, mă viază,
După sfatul Tău cel drept!
Doamne, nu se rușinează
Așteptând, cel înțelept.
Veșnic voi gândi la Tine,
Mântuit, spre slava Ta;
Tu ai defăimat pe cine
N-a fost bun în viața sa.
Păcătosul calcă legea
Și nedrept e gândul lui.
N-am iubit fărădelegea,
Ci porunca Domnului.
Străpunge-mi trupul cu frica
Judecăților de taină;
Să nu făptuiesc nimica
Ce-mi aduce vreo rea faimă!
Viețuiesc doar în dreptate,
De aceea nu mă da
Celor ce-mi fac strâmbătate.
Dăruiește-mi mila Ta!
Condu-mă cu bunătate,
Să nu fiu vorbit de rău;
Știu că numai Domnul poate
Mântui sufletul meu!
Învață-mă îndreptarea,
Robul Tău sunt, milă ai;
Îți voi cerceta cărarea,
Dacă-nțelepciune-mi dai.
Să lucrezi, e vremea, Doamne,
Cei răi, legea Ți-au stricat;
Urmez poruncile Tale,
Nelipit de vreun păcat!
Piatra prețioasă-mi pare
Un nimic strălucitor,
Pe lângă a Ta cărare,
Sfântă, de Mântuitor.
Minunat Îți e cuvântul,
Eu pe el îl cercetez -
Luminează-ntreg pământul,
Necurmat mă prosternez!
Cuvântul Tău dă putere,
Din prunci face înțelepți;
Doamne, mila Îți voi cere,
Să fiu printre oameni drepți!
Pașii mei se îndreptează
Urmând sfânt cuvântul Tău;
Nu vreau să mă stăpânească
Vreun păcat, vreun lucru rău...
Scoate-mă din clevetire
Și porunca-Ți voi păzi;
Crește-mă în mântuire,
Fața Ta o voi zări!
Izvoare-mi țâșnesc, de lacrimi,
Din ochi triști, pentru păcat.
Doamne, Tu, drept judeci inimi,
Numai Tu ești nepătat!
Porunca Ta este dreaptă,
Sfântă și fără cusur.
Spre Tine, râvna mă poartă,
La păcat nu mă îndur.
Cuvântul Tău strălucește,
Aur lămurit în foc.
Robul Tău mult îl iubește
Și nu l-a uitat deloc!
Eu sunt tânăr, dar tot cuget
Spre dreptarul ce mi-ai pus;
Iar al defăimării muget
Se ridică până sus.
Dreptatea nu-Ți e de-o clipă,
Ci-i al veșniciei dar.
Adevărul se-nfiripă
În lege, ca îndreptar.
Peste mine vin necazuri,
Cu grele nevoi mă lupt,
Însă ale mele gânduri
Înspre Domnul gardu-au rupt.
De-mi vei da înțelepciune,
Nimic nu mă va clinti.
Stăruind în fapte bune,
Legea Ta voi împlini!
Strig cu inima spre Tine:
Să m-auzi, să mă asculți,
Ca să mă zidesc în bine,
Mila spre mine să-Ți muți!
Strig spre Tine, Doamne Sfinte,
Mântuire să îmi dai!
Păzesc cele poruncite,
Prin a mea faptă și-n grai.
Din zori strig și strig întruna,
Rugă cu nădejde strig,
La Tine nu e minciuna,
Prin poruncă, mă ridic!
Deschid ochii dimineața,
Înspre Domnul cugetând,
La tot rostul și la viața
Ce-am primit-o, la cuvânt.
Să-mi auzi glasul tăcerii,
Mila Ta să nu-mi ascunzi,
Viață-n locul disperării
Să îmi dai, să mă pătrunzi!
Se apropie de mine
Cei ce mă batjocoresc;
Cu păcat și prigonire
Ei spre mine se pornesc.
Și nu Ți-au respectat legea,
De Tine s-au depărtat;
Iară Tu, Doamne, ești Calea,
Aproape și-adevărat!
Cuvintele Tale, toate,
Veșnice sunt și-nțelepte;
Vezi-mi umilința mare,
Mila Ta să mă îndrepte!
Judecă-mi pricina mie,
Fă-mă viu, cum ai promis;
Cel ce e-n necurăție
A căzut în greu abis.
Doamne, Tu ai daruri multe,
După ele mă viază,
Răi mulți vor a mă abate
De la calea ce-ndreptează.
Eu nu plec din a Ta lege,
Cu durere văd la mulți
Că nu vor să Ți se plece
Și trăiesc ... nepricepuți.
Eu iubesc a Ta poruncă,
De ea nu mă depărtez;
Mila Ta să mă ajungă,
Ca în Tine să viez!
Adevărul este veșnic,
Iar cuvântul Tău e plin
De mila Celui puternic,
Îndreptar ne e, divin.
În zadar voi, căpetenii,
Pe mine mă prigoniți.
Eu, de oameni, nu mă sperii,
Degeaba vă străduiți!
Inima mi se-nfioară
Doar de-al Domnului cuvânt.
Mă bucur ca de-o comoară,
Sfaturile Lui aflând.
Urăsc toată nedreptatea,
N-o vreau și-o disprețuiesc;
Mă hrănesc cu bunătatea,
Legea Domnului iubesc!
De șapte ori, eu Te laud,
Că ești Drept Judecător;
În fiece zi aplaud
Prin rugă, pe Ziditor.
Cei care Îți află legea
Și de ea nu se smintesc
Primesc răsplătire: pacea,
Darul Tău nespus, ceresc.
Așteptat-am mântuirea,
Doamne, legea Ți-am iubit;
Am trăit în împlinirea
Poruncilor, negreșit.
N-am ascuns de Tine umbră
De vreun gând necugetat;
N-am avut voire sumbră
De cădere în păcat.
Ruga mea să-Ți stea aproape,
Înainte-Ți s-o primești!
Adevărul să mă scape,
Doamne, să mă-nțelepțești!
Gura mea să Îți rodească
Slavă, laudă și cânt.
Buzele să răspândească
Rugăciune pe pământ!
Să rostesc cuvântul vieții,
În care m-ai învățat.
Pe cărările dreptății,
Mila Ta m-a îndrumat.
Mâna Ta mă izbăvească,
Poruncile am ales,
Ca să mă călăuzească
Nopți și zile, cât mai des.
Doritu-Ți-am mântuirea,
La cuvânt am cugetat;
Viu voi fi și-Ți dau slăvirea
Din suflet înaripat!
Mă ajuți cu-a Ta certare
Și cu cercetarea Ta.
Rătăcit-am, ca o oaie,
Doamne, nu Te voi uita!
Caută pe robul Tău,
Doamne, Dumnezeul meu!
|