[mariamargareta]

292. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 25-12-2010

Liderii pucioşi insistă cu teoria căderii îngerilor prin Adam, teorie care contrazice flagrant textul Scripturii. Pucioşii pretind că Lucifer ar fi căzut prin ascultarea lui de Adam, iar căderea lui Adam în semeţie şi apoi în neascultare de Dumnezeu a atras automat căderea lui Lucifer, iar prin acesta, care era căpetenie de îngeri, au căzut toţi îngerii care se aflau sub ordinele sale:

“O, numai semeţia îl cade pe om, aşa cum l-a căzut şi pe Adam, şi apoi prin el Lucifer, şi apoi se răzbună omul aşa cum se răzbună Lucifer de-i trage jos pe oameni dacă el a căzut din slavă prin om, şi nu voieşte el să se mântuiască oamenii în locul cetei lui căzute prin neascultare, căci el n-a mai ascultat de Dumnezeu, ci a ascultat de om şi şi-a pierdut slava lui cea de la Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 25 decembrie 2010)

După lamentări interminabile despre durerea şi suferinţa liderilor pucioşi (acestea fiind efectele închipuite sau măcar exagerate ale demascării publice a matrapazlâcurilor lor, care le-a şifonat puternic imaginea de “sfinţişori neprihăniţi”), “Dumnezeul” Pucioasei a găsit soluţia miraculoasă: de acum încolo, liderii pucioşi şi adepţii lor vor avea ca “mare ocrotitor” pe duhul care se autodenumeşte “duhul Sfântului Spiridon”. Se vede treaba că ocrotitorii de până acum (în persoana spiritistă a duhurilor pucioşeşti autointitulate “Sfinţii Mihail şi Gavriil”, care au dat încă de prin anul 1990 numele lor hramului “bisericii” de la Noul Ierusalim) nu prea şi-au făcut datoria, îndată ce liderii pucioşi sunt tot “dispreţuiţi şi îndureraţi şi plânşi şi loviţi din toate părţile, până la suspine”, de mai mulţi anişori încoace, fără să se simtă oarece ocrotire din cer la adresa lor. Deocamdată să consemnăm instituirea unui nou “mare ocrotitor” în persoana duhului pucioşesc zis “şfântul Şpiridon”, şi să vedem dacă smiorcăielile liderilor pucioşi vor înceta în lunile care urmează (sau se vor înteţi, semn că nici noul “mare ocrotitor” n-a fost mai breaz decât cei dinaintea lui):

“Te aşez acum mare ocrotitor pentru lucrarea Mea cu poporul Meu cel de azi şi pentru cetatea Mea de nou Ierusalim pe pământul român. Aşa ştiu Eu să-i răsplătesc pe sfinţii Mei. Le pregătesc loc slăvit întru împărăţia Mea şi îi aşez să Mi-o păzească şi să fie ea, iar ei să fie stâlpii ei şi stâlpii Mei să fie.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 25 decembrie 2010)

Cei care “aduc suspine” astăzi liderilor pucioşi şi stăpânului lor duhovnicesc, “Dumnezeul” Pucioasei, sunt foşti adepţi care au dezertat din “raiul” de la “Noul Ierusalim” şi au devenit din linguşitori, împotrivitori. Ei au ieşit acum din starea de manipulare şi de prostraţie: unii au început să facă dezvăluiri incomode despre liderii pucioşi, alţii să-şi deplângă slăbiciunea şi prostia, alţii să-şi revendice viguros casele şi terenurile care le-au fost furate prin presiuni şi înşelăciune de către liderii pucioşi. Toate aceste treziri la realitate sunt percepute însă de liderii pucioşi nu ca nişte suspine după adevăr, ci doar ca “lovituri de pe margini în lucrarea Verginicăi”:

“O, poporul Meu, n-au fost încredinţaţi, n-au avut tragere de inimă cei care M-au părăsit pe Mine şi pe tine, tată, şi de aceea Eu suspin acum, şi suspinul Meu îl împart cu tine, iar cei ce au ştiut să creadă şi au voit să înţeleagă prin temere de Dumnezeu ca a lui Avraam în inima lor, aceia sunt şi azi, şi sunt ei poporul acestei lucrări, ei, şi nu cei câţiva care de pe margini lovesc acum în lucrarea Mea cea de la trâmbiţa Mea Verginica şi până azi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 25 decembrie 2010)

Probabil însă că revendicările foştilor adepţi care acum se consideră jefuiţi de către liderii pucioşi nu vor fi recunoscute, iar bunurile care le-au fost luate cu japca nu vor mai putea fi recuperate niciodată, îndată ce pucioşii se laudă protejaţi cu toată grija şi ocrotirea “Dumnezeului” lor şi a îngerilor Lui şi a duhurilor Lui cu nume de “sfinţi străjeri”, care le ţine parte şi le acoperă faptele şi-i îndeamnă să nu se teamă de “loviturile” care vin ca un tăvălug peste ei, sub formă de dezvăluiri incomode şi de revendicări incriminatoare. De altfel, nimic altceva nu-L mai interesează pe “Dumnezeul” Pucios, singura Lui preocupare fiind să-i cocoloşească pe cei doi corifei ai pucioşismului şi să stea după ei:

“Toată grija Mea este cu voi şi după voi. Pun sfinţii străjeri ai împărăţiei Mele cu voi. […] Iubiţi iertând şi iertaţi iubind şi nu vă temeţi de loviturile celor ce nu pot crede! Eu, Domnul, sunt Cel între voi lucrător […] Eu, Domnul, am binevoit şi binevoiesc, şi prin credinţa lui pot şi lucrez […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 25 decembrie 2010)