[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

[...]


Încă o mai mare absurditate n-am citit de când sunt, păi cum să greşească Adam şi Eva accidental? [...]

Păcatul este săvârşit cel mai adesea fără voie. În acest caz nu se poate vorbi de premeditare:

“Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.” (Rom 7,19-21)

Nici Dumnezeu premeditează răul, pentru că El nu este ispitit să săvârşească rele şi nici nu ispiteşte pe nimeni ca să le facă:

“Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.”(Iacov 1,13-15)

Aşadar, Adam şi Eva nu au premeditat păcatul, ci s-au lăsat duşi în ispită care a izvodit în ei pofta, iar pofta a născut insidios păcatul neascultării, iar acesta le-a adus moartea. Moartea este un accident în lumea creată, dar nu este accidentală, ci este urmarea firească a căderii omului în păcat. Doar păcatul este accidental, pentru că putea foarte bine să nu fie; el nu a fost prevăzut de Dumnezeu la creaţie, căci atunci El ar fi fost proiectantul păcatului, deci indirect ar fi fost chiar autorul lui. Hristos a arătat că se poate trăi fără de păcat, deci păcatele care apar în lume nu sunt programate, ci sunt neprevăzute, căci ar putea lipsi. Creştinii tocmai cu asta se luptă, ca să nu cadă în ispită şi să nu transforme ispita în păcat.