View Single Post
  #32  
Vechi 11.01.2011, 19:21:36
Melissa
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de camy_d Vezi mesajul
Nici chiar așa, nu ne interzice nimeni să avem relații profesionale sau altfel de relații de ajutor strict material, nici măcar căsătoria cu cei de alte religii am văzut într-un verset că nu-i interzisă, numai că aici e riscant pentru copii, vor fi derutați.

Nu trebuie să fim tentați să ne purtăm cu cei de alte religii ca iudeii cu samaritenii.


Păcatul trecerii oamenilor la sectari este foarte mare, este un păcat împotriva Duhului Sfant, n-are iertare nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. De nu se vor întoarce la Biserica Ortodoxă sectarii sunt pierduți! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin apă și prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim: "De nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va putea intra în împărăția Cerurilor" (Ioan 3, 5).
Cu omul sectar atâta ai voie să vorbești: odată și de două ori (Tit 3, 10) și apoi să-ți fie ca un păgân și vameș. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici și omul crede; așa spun baptiștii, penticostalii și toți sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-i primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo.
După canonul 9 și 34 al Sinodului de la Laodiceea și Conoanele Apostolice "Este oprită mergerea creștinilor la cimitirele lor și la adunările sectarilor, ereticilor" Canonul 45 Apostolic, din anul 50 de la Ierusalim, "Preot, diacon, creștin, care se roagă cu ereticii - sectarii să se afurisească (blesteme), dacă a slujit cu ei să se afurisească (Preotul)" să se scoată din preoție. Canonul 46 apostolic spune: "Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfă ia de la ereticii sectari să se "caterisească" să i se ia preoția", cu atât mai mult cad sub blestem creștinii ce merg la ei.
Cum să ne purtăm cu sectarii?
"De omul eretic (sectar) după întâia și a doua mustrare depărtează-te" (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăsești și-ți este ție ca un păgân.
Când este vorba să-l ajuți pe fratele tău, ajuți pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-i mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credință îl urăști, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: "Eu sunt calea, adevărul și viața!". Iar în psalmul 138 se spune: "Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât" și zice Psalmul: "Cu ură desăvârșită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie". Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privința credinței nu discutăm, îi spui așa: "Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi ești păgân și vameș!"
Ei zic că sunt frați cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcați în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteți oameni. Voi sunteți draci fără de coarne, că voi căutați să distrugeți Biserica și să-i rupeți pe oameni de la ea, ca să-i duceți în iad. Măcar dracii au coarne, iar voi nu aveți deși faceți ca ei.