[Diana67]

Prima lojă masonică română se consideră a fi cea înfiinţată la la Iaşi în anul 1825, de către Ionică Tăutu şi care se numea „Moldova“. La începutul secolului al XIX-lea, boierimea principatului Moldovei dar şi al Munteniei, devenise clar antifanariotă, iar un puternic curent naţional îşi facea apariţia în Principate. Constituirea francmasoneriei româneşti a avut loc la Paris, în jurul anului 1820. Influenţaţi de moda masonică occidentală şi cu precădere de origine franceză, mulţi fii de boieri, ajunşi la studii în ţara unde masonii au făcut la 1789 revoluţia franceză, au intrat în loja numită „Ateneul Străinilor” destinată străinilor, apoi reveniţi pe meleagurile natale, aceştia au pus, după modelul francez, bazele, primelor loje paşoptiste, „Fraternitatea“ în Iaşi şi „Lumina“ în Bucuresti, dar şi a unor alte societăţi cu nume inspirate din idealurile umaniste ale masoneriei. Membrii acestor loje sunt alţii intelectualii care vor moderniza ulterior România, prin revoluţia de la 1848 şi prin Unirea din 1859: Vasile Alecsandri, Mihail Kogâlniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica din Moldova şi Nicolae Bălcescu, Nicolae şi Dinicu Golescu din Muntenia. Lor li se adaugă apoi: Ionel Brătianu, C.A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu şi colonelul Ion Câmpineanu, dar şi Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu ai generaţiei „Junimei“ Influenţa masoneriei de origine franceză s-a făcut cunoscută la noi şi în Unirea la 24 ianuarie 1859, a principatelor Moldova şi Ţara Românească, organizată în mare parte cu concursul fraţilor masoni şi încheiată cu dubla alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al principatelor române .
În prima jumatate a secolului al XIX-lea, francmasoneria din România a avut ca principale obiective înlăturarea dominaţiei otomane şi secularizarea domeniului public. Revoluţia de la 1848 din Principate, a fost în mare măsură un rod al eforturilor elitelor române care se instruiseră în universităţile franceze. Anul revoluţionar 1848 este anul când în diverse ţări din Europa, izbucnesc aproape simultan o serie de revoluţii, cunoscute în istorie drept „paşoptiste” iar principatele Moldova şi Ţara Românească, aflate în acea perioadă sub dominaţia Otomană, nu au făcut excepţie . Ideile de libertate, egalitate şi fraternitate, erau de inspiraţie masonică iar cum s-a dovedit mai târziu, toţi conducătorii revoluţiilor române de la 1848 au fost masoni. Prezentată ca luptă de eliberare de sub dominaţia străină, unii analişti consideră însă, că revoluţia de la 1848 din Principate, a reprezentat în realitate înlocuirea vechilor stăpâni cu alţii, (prin cuprinderea în spaţiul masonic european) şi înlocuirea unei dominaţii făţişe şi brutale, cu o alta mai voalată, perversă şi astfel mai periculoasă. În anii următori, revoluţiei de la 1848, s-au purtat adevărate lupte între exponenţii diferitelor masonerii europene, care doreau astfel să dobândească controlul asupra spaţiului Moldovei şi Munteniei .
În acea perioadă, în Moldova domnitor era prinţul Mihail Sturza, abil colportor al ideilor masonice. Dar în acelaşi timp acesta, datorită strânselor sale legături cu Imperiul Otoman şi implicit cu masoneria turcească, i-au permis ca în 1849, când în celelalte ţări europene revoluţiile au fost înăbuşite sângeros, să rezolve în Moldova această problemă într-un mod paşnic, favorabil intereselor masonice. Astfel că el a oferit agenţilor masoni paşoptişti din Moldova, prilejul să se salveze, refugiindu-se în exil, de undeei şi-au continuat activitatea. Printre aceştia, se aflau toţi cei care au înfăptuit apoi Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859. La 1859, în Moldova şi Ţara Românească, prin stăruinţa Ilustrului Frate Auguste Carance, se înfiinţaseră trei loji româneşti de obedienţă franceză toate întitulate la fel şi anume: „L’Etoile du Danube” (Steaua Dunării), din care una la Bucureşti, alta la Iaşi, iar a treia la Galaţi, avându-l ca venerabil pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Tot atunci, în vederea supravegherii alegerilor în Moldova şi Muntenia, sosise în Principate o delegaţie europeană, compusă în exclusivitate din fraţi masoni, care au descoperit neregulile (falsificările) făcute cu prilejul alegerilor pentru noul Divan şi au impus refacerea alegerilor falsificate în Moldova de antiuniuniştii în frunte cu caimacamul Nicolaie Vogoridi şi câştigarea acestora de către partida unionistă .
Aşa s-au constituit Divanul Ţării, cu majoritate unionistă, care la 5 ianuarie 1859, au impus ca domnitor al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza (venerabilul lojii masonice Steaua Dunării) şi prin conoordonarea acţiunilor cu masonii munteni, la 24 ianuarie 1859 şi domn al Ţării Româneşti, creând premizele Principatelor Unite sub unica domnie a lui Alexandru Cuza. Aceştia (masonii europeni) i-au sfătuit pe masonii români să aleagă aceeaşi persoană în ambele principate, dejucând astfel interesele Turciei şi ale Rusiei .
După anul 1859, odată cu marele succes al unirii principatelor, masoneria românească cunoaşte o adevărată înflorire prin acţiunile lui Alexandru Ioan Cuza. Pornind cu un domnitor mason, structurile politice româneşti vor sprijini activ francmasoneria. Însuşi Cuza, ajuns cu timpul în conflict cu forţele masonice naţionale, acceptă înfiinţarea la Bucureşti, în anul 1863, a Lojii „Înţelepţii din Heliopolis”. Această Lojă va avea o istorie importantă. Venerabilii acesteia, au fost printre alţii: G. Filipescu, Dimitrie Sturdza şi doctorul Carol Davilla. Ea va avea un program concret de reformă morală şi socială şi printre altele a înfiinţat o Şcoală de Arte şi Meserii cu cursuri gratuite şi repartiţii asigurate pentru absolvenţi .
Cu timpul însă, datorită şi tendinţelor absolutiste ale lui A. I. Cuza, francmasonii români pun la cale lovitura de stat din 1866 şi aduc la tronul Ţării (respecând sugestia împăratului Napoleon al III-lea), pe prinţul Carol din familia Hohenzollern-Sigmaringen, deasemeni o familie de masoni. El va deveni domnul Principatelor Unite şi ulterior, regele Carol I, sub domnia lui, masoneria din România capătând o nouă şi mare dezvoltare. In anul 1878, după câştigarea independenţei, se înfiinţează „Marele Orient al României”, care se transforma apoi (în anul 1881) în Marea Lojă Naţională din România (M.L.NR.) .
Data de 24 ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însă şi ziua Masoneriei române, aleasă special pentru a marca victoria acesteia în spaţiul românesc. Înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Venerabil (conducător) al lojei „Steaua Dunării” din Galaţi. La acel moment mai existau încă două aripi ale aceleaişi loji, una tot în Moldova la Iaşi şi o alta în Muntenia la Bucureşti. Se poate spune astfel, că Unirea Principatelor a fost, precedată de unirea masonică simbolică a acestor trei loji sub o conducere unică, cea a lui Alexandru Ioan Cuza. În perioada de preajma înfăptuirii Unirii pe teritoriul ambelor principate româneşti, activau o multitudine de alte loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre acestea, dorea să profite de acest moment istoric, pentru a obţine controlul asupra unor spaţii geografice cu o bună poziţie strategică între Occident şi Orient, cum erau cele româneşti.
În decembrie 1858, cu o lună înainte de Unire, Poliţia află de existenţa unui complot organizat împotriva sa de către lojile rivale. Principalul regizor al acestui complot a fost beizadea Grigorie Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturza, care aspira şi el la tronul Moldovei. Şi acesta, Grigorie Sturdza era susţinut atât de lojile engleze (de care ţineau şi cele turceşti), cât şi de lojile ruseşti (de care ţineau şi cele poloneze) care nu vedeau deloc cu ochi buni infuenţa tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei masoneria franceză. Pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, Grigorie Sturdza s-a aliat cu o serie de alţi masoni străini care fuseseră infiltraţi pe teritoriul Moldovei. Printre aceştia, se afla polonezul Wirzbicki, cunoscut drept Murat Bei, pe vremea când acesta luptase în armata otomană. Aflând despre acest complot, poliţia începe să îi interogheze pe toţi străinii care se aflau în Moldova descoperind astfel că exista o adevărată reţea de agenţi ai diferitelor masonerii, care au misiunea de a atrage de partea lor pe cât mai mulţi boieri ai Moldovei. Printre aceşti agenţi se află şi William Solioms, un mason englez, care se afla în Moldova sub pretextul practicării medicinei şi care avea strânse relaţii cu polonezii. Scrisorile sale adsesate polonezului Tokarski şi dânsul cercetat cu acazia descoperii complotului (păstrate în Arhivele Statului din Iaşi), dezvăluie câteva din acţiunile subterane ale masoneriei din acea perioadă. În prima sa scrisoare, Solioms vorbeşte despre faptul că se află în Moldova pentru a „face bine Marelui Monarh”, o formă codată de a spune că a venit aici să racoleze noi membrii pentru masonerie.
În anul 1862 însă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza intră în conflict cu masoneria şi din acest moment devine personă non-grata şi În cele din urmă el este înlăturat de la putere prin lovitura de stat din 1866, fiind înlocuit cu Carol I de Hohenzollern Sigmarinen .
(despre legaturile regilor Romaniei cu francmasoneria, voi vorbi cu alta ocazie)