Subiectul pe care îl abordezi aici este unul complex.
Fiecare dintre noi avem obligația să oferim cât mai mult din timpul, viața și gândurile noastre lui Hristos. Asta spun și Sfinții Părinți, jertfa noastră către El o împlinim prin viața în Hristos. Fiecare în funcție de puterea sa. Și cu cât vrei să dai mai mult cu atât vei putea să dai mai mult. „Dai voință iei putere”.
Citat:
|
În prealabil postat de VladCat
....dar ce câștig cu asta ?....dacă în unul din multitudinea de momente când nu simt puterea de a mă apropia de lecturi profunde sau de a mă ruga, mă bucur de bulgărele de adevăr(= viață= frumusețe) pe care au reușit frații apuseni să îl includă într-un film american CARE E PROBLEMA ? ....
|
Aici e vorba foarte mult de nevoință. Imaginează-ți sufletul omului ca un gol care poate fi umplut doar de Duhul Sfânt, și cu cât ne nevoim noi mai mult și cu cât ne aprofundăm mai mult în cele duhovnicești, cu atât vom dobândi mai multe de la El.
Așa cum Adevărul este unul absolut, așa și noi trebuie să tindem spre absolutism, să nu ne lăsăm împresurați de gândirea pătimașă relativistă. Viața e într-adevăr frumoasă, dar să nu uităm ce este scris în Ecclesiastul 11 : 9 :
„Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.”
Depinde și la ce te referi când vorbești de viață. Doar la cea lumească și trecătoare în care nu știi dacă mâine vei sfârși sau nu, sau în Viața de Apoi ? Frumusețea vieții trupești este o iluzie atunci când este privită prin prisma bunăstării materiale, căci tot capitalismul și demoncrația aceasta în care trăim a fost făurită exact cu scopul de a ne abate pe noi de la Cale și de a ne adânci în confuzie și în cele trupești.
Viața ți se pare frumoasă acuma, o duci bine, n-ai probleme, foarte bine, folosește-te de acest prilej pentru a urca mai mult pe scara duhovnicească ca apoi când vin vremurile grele ai să-ți mulțumești.
Nu-i nici o problemă în a te bucura de viață, atâta timp cât nu uiți de datoria ta de creștin și atâta timp cât bucuria pe care o vrei împlinită nu e una păcătoasă sau pătimașă căci diavolul e viclean și caută pururea să ne piardă.
Scopul nostru în viață după cădere și după Venirea lui Iisus Hristos în lume este mântuirea, ba chiar desăvârșirea dacă se poate. Dar acest lucru nu vine ușor. Trebuie să punem osul la treabă dacă vrem să ne bucurăm, mântuiți fiind.
Conștientizează acest lucru: Veșnicia din Împărăția Cerurilor este infinit mai frumoasă, mai splendidă și mai desăvârșită decât cea trupească și limitată. Cu cât lucrăm mai mult la asceză, cu cât urcăm mai mult scara, cu atât vom fi mai aproape de Domnul în ceruri.
Omul cu adevărat nu poate trăi bine și aici și acolo. Trebuie jertfă. Uite cum a intrat Hristos în Rai, n-a intrat în veșmânt alb, cu cântări îngerești și cu trâmbițe. A intrat bătut, învinețit, bumbăcit și torturat.
În ziua de astăzi s-a făurit optimismul ăsta fals și mincinos. Totul e frumos, toate sunt bune, floricele pe câmpii, iarba-i verde, soarele-i pe cer și ceru-i albastru. Lasă că Dumnezeu e bun și ne-or mântui el pre noi. La a doua venire el va veni zâmbind ca un mielușel și bucuros. Asta până când ne lovim cu capul de zid și vedem că totul este deșert.
Tot ce facem pe pământ pentru distracții și bucurii este în van. Nu duce la nimic bun. Poți să faci toate acestea, nu e păcătos, nu te va duce spre osândă, dar nici spre cer. Prin trupesc vei stagna și atâta totul. De asta trebuie să căutăm să ne desprindem pe cât posibilul și să urcăm.
Nu ne lasă Dumnezeu, dragule, nu-ți fă griji, nădăjduiește tu în El pururea, nu te lăsa, fii râvnitor și ai să vezi că nu te părăsește. Când vede că tu vrei și vrei și faci și nu te lași indiferent de împresurări și obstacole și altele, atunci se va îndura și îți va da ție după efort. Cu fiecare pas pe care îl facem noi spre Dumnezeu, El face 100 înspre noi. Bucuria cea adevărată este întru Hristos.
Restul nu are rost. Lumea asta va sfârși la un moment dat, dar Împărăția Cerurilor nu are sfârșit. Ea în veci nu se va stinge.
Nici noi să nu ne oprim. Să nevoim și dacă ni se pare prea greu, atunci să ne nevoim, dar mai încet. Să nu stagnăm. „Duhul să nu-l stingeți”. Doamne ajută!