Da,ar fi bine sa intelegem toti ca asumarea actiunilor proprii,in toate fazele ei : gand,vorba,fapta/actiune, o sa se reflecte imediat in realitatea noastra,incepand sa manifeste binele in toate formele lui. Vecinul n-o sa ni se mai para asa de dubios si ciufut,daca realizam ca noi ne uitam chioras la el si el doar "raspundea" impulsului pe care i-l transmiteam noi..nici parca soacra nu-i asa de acra daca facem noi primul pas,contientizand ca noi i-am provocat multe reactii acre...si chiar colegul de serviciu cel mai introvertit este chiar simpatic daca venim in intampinarea nevoilor lui cu un zambet macar...etc...Ideea este sa incercam sa ne schimbam pe noi ,nu oamenii din jurul nostru..Schimbandu-ne pe noi,inlocuind in noi raul cu binele ii vom "forta" pe cei din jurului nostru sa ne raspunda la fel...
De foarte multa vreme observ roadele zambetului nascut din adancul fiintei mele ,care fiind de o sinceritate debordanta, a reusit intotdeauna sa dezarmeaze chiar si cele mai incrancenate chipuri..Zambetul si privirea...privirea care iti dezvaluie sufletul...Eliberarea sufletului de trairile negative se reflecta in privirile si zambetul nostru...E un pas important ,care "fortzeaza " interlocutorul sa iti raspunda la fel..Vrea,nu vrea..o sa observe ca bunatatea asteapta in sufletul lui,gata sa iasa la suprafata...