Citat:
Īn prealabil postat de Marius22
Pana in secolul al IV-lea, in vremea imparatului Constantin cel Mare, duminica a fost o zi lucratoare. Nu putem spune insa ca era o zi ca oricare alta deoarece crestinii in aceasta zi se adunau pentru "frangerea painii", ceea ce noi numim astazi, Sfanta Liturghie.
Abia dupa ce crestinismul a fost declarat religie licita, au fost luate o serie de masuri generale legate de organizarea bisericeasca, precum stabilirea datei Sfintelor Pasti, declararea duminicii ca zi nelucratoare etc.
In ceea ce ne priveste, nu cred ca trebuie sa ne alarmam.
|
De subliniat foarte atent ca pana la Constantin, crestinii erau ucisi si tot se adunau Duminica! Persecutiile au avut rostul lor benefic pentru Biserica (doar un crestin autentic va intelege aceasta
), iar Sfantul Constantin reprezinta trecerea de la o etapa la alta in cresterea Bisericii. Nu trebuie sa calculam folosind acelasi sablon cand vorbim despre organizarea Biserici ante si post Constantin, cum bine spunea si Marius. Si iata ca-l mai copiez o data, cu adaugiri: nu trebuie sa ne alarmam, ca nu s-a schimbat nimic; adevarul Ortodoxiei este la fel de curat iar murdaria "proorocitei doamna Albu" la fel de murdara!
As intreba, fiidca se tot vorbeste de odihna si munca, in perspectiva crestina oare acesti termeni nu au suferit "oarece" schimbari de inteles? Oare este mai bine pentru mantuire sa intelegem prin odihna "pasivitate (lene) duhovniceasca? Daca nu, cum se odihneste un crestin in ziua de odihna, ca sa nu greseasca fata de invatatura Domnului? Eu as raspunde ca trebuie sa se odihneasca exact asa cum s-a odihnit si Mantuitorul nostru?
Pace voua, si sambata si duminica!