Citat:
|
În prealabil postat de erzbet
De ce trebuie sa te gandesti cand vezi un tablou frumos "nu e crestin, e pacat" si nu te poti bucura pur si simplu de el, pentru ca iti place?
|
Eu ma refeream la ceea ce transmite tabloul. De exemplu daca e un tablou cu un peisaj frumos din natura, nu cred ca e gresit sa-l admiram, chiar daca nu e icoana unui sfant sau a Mantuitorului s.a.m.d. pentru ca are o tenta crestina prin ideea pe care o transmite, adica frumusetea naturii pe care Insusi Dumnezeu a creat-o. Dar daca e un tablou care transmite o idee necrestina atunci nu ne foloseste la nimic sa-l "admiram", din contra poate sa ne afecteze dpdv duhonvicesc. Sa-ti dau un exemplu : daca o persoana priveste un nud, care se numeste artistic, la prima vedere poate ai zice ca e arta, nu e nimic gresit, dar oare acea persoana se opreste cu gandul aici? poate e tentata sa mearga mai departe cu imaginatia si asta nu duce la nimic bun. Nu degeaba se spune ca ochiul e oglinda sufletului, asa ca trebuie sa avem grija ce-i oferim sufletului prin intermediul ochiului, cu ce il incarcam, e ca si cand te-ai uita la un film cu scene mai putin decente, ceea ce vezi iti provoaca imaginatia sa mearga prea departe, suntem oameni si acesta e un lucru pe care e bine sa-l evitam pentru ca nu suntem noi destul de puternici sa-i facem fata.
Si revenind la ideea cu tabloul, concluzia mea e ca atunci cand admiram un tablou, trebuie sa vedem dincolo de el ideea transmisa de artist, indiferent cine e acela...compara orice tablou necrestin cu un tablou cu Cina cea de Taina sau cu Rastignirea Mantuitorului sau cu Inaltarea Mantuitorului si vezi diferenta intre mesajele lor...sa nu mai pomenesc de o icoana a Mantuitorului, a Maicii Domnului sau a oricarui Sfant.
Ioana