Cel mai mult mă tem de o lume care îmi pare gata să își piardă osia. Mă tem de tembelizarea universală. Mă tem de un Gog și Magog în stare să facă să pălească frumusețea lumii și să facă viața irespirabilă. Mă tem că ne rotim, tot mai repede, pe marginea unei pâlnii și văd un sorb tulbure care stă să înghită tot ce poate.
Asta, strict la întrebarea de ce mi-e teamă în lume. În ceea ce privește de ce mi-e teamă mie personal: cel mai mult mi-e teamă de păcatele mele.
|