DUPA CE TOTI APOSTOLII au murit, credinciosii au cautat catre urmasii lor spre a le urma lucrarea. Urmasii acestia sunt acei ucenici care au mers si au propovaduit impreuna cu apostolii ce au stat neclintiţi şi au ţinut predaniile pe care le-au învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola (2 Tesaloniceni 2:15) Unul dintre acesti urmasi a fost un ucenic al Apostolului Ioan, pe nume Ignatie (†106). Era copil pe vremea lui Hristos. Se stie ca el era copilasul pe care Hristos l-a asezat in mijlocul ucenicilor, cand a zis: 3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor (Matei 18:2). Cand Ignatie a crescut, a ajuns Episcop al Antiohiei, orasul in care ucenicii lui Hristos au fost numiti intaia oara Crestini. In cele din urma a fost intemnitat, refuzand sa se inchine zeilor pagani. Desi era un prizonier condamnat la moarte, a scris cateva epistole bisericilor catre care Pavel scrisese mai inainte, precum Efesenii si Romanii. La putina vreme dupa aceasta, a fost dus in arena, unde a fost mancat de viu de fiare salbatice, si si-a dat sufletul in mainile Domnului.






Alt urmas al Apostolilor a fost Lazar, cel pe care Hristos l-a inviat din morti (Ioan 11:1). Dupa Rusalii, Lazar a calatorit cu cele doua surori ale sale, Maria si Marta, prin intreaga Mediterana si s-a stabilit in insula Creta. Aici a raspandit credinta crestina ca unul din primii episcopi ai Bisericii. Mai tarziu, el si surorile sale au mers sa propovaduiasca Evanghelia in Franta. Despre Lazar se stie ca a spus ca de cand a fost inviat din morti, avea un gust amar in gura, care ii aducea aminte de moarte si de judecata de apoi, cu care se va confrunta fiecare suflet. A murit in pace ca un sfant, ne mai gustand vreo amaraciune, caci nu este amaraciune in Ceruri.
Maria Magdalena a fost o alta ucenica a lui Hristos ce a ajuns intocmai cu Apostolii. Dupa Rusalii, a calatorit la Roma si s-a infatisat inaintea Imparatului Tiberiu Cezar, salutandu-l cu vorbele: „Hristos a inviat!”, referindu-se la invierea lui Hristos din morti. Apoi i-a oferit un ou rosu simbolizand viata cea noua daruita omenirii prin rastignirea si invierea lui Hristos. Din ziua aceea, ouale au fost folosite mereu in sarbatorirea marelui praznic al Pastilor. Dinaintea Imparatului l-a denuntat si pe Pontiu Pilat pentru condamnarea sa nedreapta a lui Iisus Hristos. Cezarul a ascultat-o si l-a mutat pe Pilat de la Ierusalim in Galia, unde a murit de o boala groaznica. Parasind Roma, ea a calatorit catre Efes si l-a ajutat pe Apostolul Ioan. Aici a plecat in pace la Domnul, pe Care l-a slujit cu atata credinta.





Alti ucenici ce au continuat lucrarea Apostolilor au fost Sf. Clement (Filipeni 4:3) al Romei si Sf. Policarp. Sf. Clement a fost adus la Credinta de Apostolii Varnava si Petru, cel din urma fiind si acela ce l-a numit mai apoi episcop al Romei, unde a murit de moarte muceniceasca. Sf. Policarp a fost un pagan, ce a fost adus la Credinta si botezat de catre Apostolul Ioan. Atat Clement cat si Policarp au scris multe epistole, care se mai pastreaza pana astazi.
La acea vreme mai era in Atena, Grecia, si un barbat pe nume Dionisie (Fapte 17:34). Cand Hristos si-a dat ultima suflare pe Cruce, Sf. Dionisie, vazand soarele intunecandu-se, desi era la multi kilometri departare, a spus: „Ori Dumnezeu Ziditorul lumii patimeste, ori lumea se sfarseste”. Ani buni mai tarziu, Apostolul Pavel era in Atena si a vazut ca oamenii de acolo aveau un altar inchinat „Dumnezeului necunoscut”. Atunci Pavel a grait deschis celor ce se adunasera: Pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă (Fapte 17:23), si a inceput sa le vorbeasca despre Adevarul cel Unic care si-a dat viata pentru lume. Dionisie s-a intamplat sa fie de fata si a fost atat de miscat sufleteste, incat a imbratisat Credinta Crestina. Apoi a fost botezat de Pavel si a devenit episcop al Galiei (Franta), stand la Paris.
Prin acesti oameni sfinti, barbati si femei, s-a pastrat continuitatea Bisericii Ortodoxe, chiar si in vremea marilor prigoane.