Iarta-ma, Daniel, dar dupa parerea mea neputinta la care faci tu referire ma duce cu gandul la deznadejdea omului care nu mai crede in Dumnezeu, nu pentru ca nu-L recunoaste, ci pentru ca i se pare ca Dumnezeu si-a luat de tot fata de la el si ca oricum nu-l va asculta fiindca nu merita. Chiar daca nu meritam, eu cred ca Dumnezeu asteapta "semnul lui Iona". Stie ca suntem pacatosi, dar pe cineva trebuie sa se bazeze totusi, iar daca nu se mai roaga nimeni fiindca nu mai are timp, este cel mai jalnic mod de a valorifica viata si timpul pe care ni le da Dumnezeu.
Mie de altceva mi-e foarte teama si probabil, de ce mi-e teama, nu voi scapa. Am vazut tot pe net indemnuri la "atitudine" de haita, la razvratire, la iesitul cu totii in strada. Din pacate, buni si rai, suntem tot noi si-ai nostri. Ura si revolta aduce sange si lacrimi, iar in final nu vor fi nici invinsi, nici invingatori, ci doar cruci si flori si suferinta. Asa cum spuneam in urma cu ... ceva timp, doar Dumnezeu ne mai poate salva, iar daca noi, care ne dam mari credinciosi, nu credem asta si nu ne apucam pe treaba, ma intreb cine ar trebui s-o faca?
Au fost cateva tentative timide de grup, care este pe cale sa fie destramat, daca nu cumva s-a intamplat deja. Putini, foarte putini din cei ce au greutate in cuvant, vor intr-adevar sa puna umarul. Dragoste cu de-a sila nu se poate: doar credinta cu de-a sila vor unii!...
Sunt convins ca, in loc sa luam si de-aici ce-i bun, dimpotriva, unii se vor simti iarasi ofensati, sau vor face bascalie fina, de cei mici si slabi, in comparatie cu maretia cunostintelor lor in materie de dogma crestina!... Dumnezeu nu face abstractie de nimeni si chiar nu conteaza daca ai citit toata viata numai carti religioase, sau abia l-ai descoperit pe Dumnezeu, dar te rogi cu lacrimi!... Ura si sictirul, greata asta religioasa care strabate printre randuri din mesajele unora, nu are darul de a aduna sufletele laolalta, ci de a le dezbina si de a ne dispretui intre noi, de a crede ca chiar nu suntem in stare de nimic fiindca asa spune cutare care e un as al invataturii crestine!...
Cu totii gresim, dar cati ne cerem iertare. Cu totii judecam, dar cati regreta in asternuturile lor? Suntem - o fi bine, o fi rau - pe un forum crstin-ortodox si ne asteptam la pace si la vorbe de duh, dar prea arareori descoperim pace in sufletele oamenilor...
Voi, cei mari, lasati-i pe cei mici si pacatosi sa se adune intr-un gand si sa se roage unii pentru altii. Nu rastigniti dorinta de iubire ca va veni vremea sa dati socoteala pentru fiecare carcoteala "bine-intentionata"!