18.06.2007, 16:36:24
|
|
Member
|
|
Data înregistrării: 27.03.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 37
|
|
Citat:
|
În prealabil postat de erzbet
Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Citat:
|
În prealabil postat de erzbet
raspunsul meu va fi interpretat ca un fel de "gica contra". Eu nu vad motivul sacrificiului tau...atata timp cat deja regreti tineretea irosita, vei ajunge la 70 de ani sa iti regreti toata viata...ai grija ca alegerile pe care le iei sa iti apartina in totalitate, nu te lasa influentata de nici o parere...este vorba de viata ta, este usor sa iti dai cu parerea cand nu esti afectat in mod direct
"ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate?"
Pentru ce sa renunti?
|
Draga Erzbet, a ajuns sa ne conoastem destul de bine prin intermediul acestor mesaje, de acea pot spune ca nu esti "Gica contra" cum spui. Tu reprezinti parerea celor de varsta si experienta ta, pe care am avut-o si eu candva. Aceasta parere, din pacate, este motivul incipient pentru multe greseli, fiind bazata pe necunoastere, lipsa de iubire si egoism. Noi suntem micul nostru univers si ceilalti sunt prezenti doar pentru a vedea ce minunati suntem si ca sa ne dea noua lauda, iubire nelimitata si supunere. De fapt este vorba de o personalitate in formare, cu plususrile si minusurile ei. Viata cu greutatile ei are grija sa ne formam, sa ne intarim laturile slabe.
Daca o familie are probleme, cu ce iesim mai intariti, daca ne despartim, neasteptand ca celalat sa se indrepte?!? Pe de alta parte, cand e vorba de betie, Pr. Arsenie Boca indeamna catre despartire. Totusi cine dintre noi are vederea inainte a parintelui Arsenie, ca sa poata face in cunostinta de cauza aceasta recomandare?
Cu timpul, cad anii se scurg, omul capata o alta peerspectiva asupra vietii. Scopul vietii nu mai e doar satisfacerea propriilor dorinte. Se ajunge la o perspectiva asupra intregii vieti. Aflam de mantuire si de importanta ei. Ar trebui sa incepem viata cu acest gand, dar Dumnezeu are intelegere pentru tineretea noastra, atentionandu-ne insa ca toate se platesc si lasand la libera noastra alegere momentul in care vrem sa intelegem.
Mai ramane sa ne raspundem la intrebarea: "Ce este fericirea ?" Cercetand si raspunzand corect, s-ar putea sa ajungem la alt rezultat decat cel scontat. |
Anca, eu cred ca nu exista om care sa inteleaga acelasi lucru din cuvantul fericire indiferent de varsta, sex sau religie. Ma bucur ca ai inteles faptul ca nu sunt gica contra :p si nici nu doresc sa fiu. Legat de personalitate..ea se schimba pe parcursul intregii vieti; totusi nu sunt nici atat de tanara incat sa ma mai cred micul meu univers si sa astept din jur numai laude la adresa mea...chiar de mica am fost invatata cu impartitul lucrurilor(am un frate apropiat de varsta :))
Faptul ca am parerile pe care le am in prezent tine si de educatia mea si de modul in care am fost crescuta; am fost invatata ca familia are la baza iubirea si respectul;cand dispare una dintre ele, nu se mai numeste familie. Familia este locul unde te simti ocrotit, inteles, iubit, linistit, impacat. Am copilarit cu o prietena ai carei parinti se certau zilnic si i-a ramas intiparita scena cand avea 3 ani, se bagase sub pat si isi auzea parintii urland "tu ai facut-o sa planga" " ba tu". Asta presupune familia? Traume? Parintii ei s-au despartit si a crescut cu mama si un tata vitreg cu care are o relatie minunata si a avut un adevarat camin. Eu asta inteleg prin familie. |
Doamne,cand am citit povestea cu fetita sub pat,am inlemnit...pentru ca eu am trait asa ceva...numai ca ai mei se bateau...am zis ca mor!!!la 14-15 ani ma gandeam la sinucidere...acum am noroc cu cineva care ma iubeste si are rabdare cu mine(pana cand oare?),pentru ca altfel nu as fi putut avea o relatie stabila.inainte de a fi cu el,cum simteam ca ma atasez de cineva,terminam relatia respectiva.nu stiu,voi toti ceilalti,chiar credeti ca se merita sa traumatizezi copilul doar de dragul unei "familii" ucigase?
|