Citat:
Īn prealabil postat de Scotsman
M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.
|
Foarte tare povestea...:)......"Concentreaza-te. Te-ai uitat pe acte" era incercarea amicului de a te aduce in "realitatea" lui :))......in legatura cu fragmentul citat ori am interpretat gresit ori vedem diferit :)...si ma refer in special la cuvintele "aparent singuri"...imi creaza senzatia unei situatii in care Dumnezeu isi retrage in buna parte Harul pentru a vedea daca abandonam sau nu....si de fapt sunt de acord dar doar pana la un anumit nivel....adica : Jertfa lui Hristos a fost facuta tocmai pentru ca noi sa nu mai fim niciodata singuri....iar El sa ne poata insoti permanent ca realitate ontologica in acelasi chip in care un prieten cu care dau mana este o realitate ontologica...de fapt intr-un chip nespus mai deplin...deci retragerea aia eu nu cred ca poate depasi acel prag in care noi ne-am simti singuri....acel prag dincolo de care nu se va retrage niciodata decat daca Il alungam noi cred e astfel ales astfel incat noi sa Il putem simti tot timpul prezent si sa simtit acea bucurie,speranta si incredere de care vorbeai...:)