[nutucutu]

În prealabil postat de macsim

Acum, ca semn ca va respectati cuvintele pe care le insirati, ca faceti ceva mai mult decat sa aruncati pur si simplu cu uratenii, va rog sa va argumentati cele spuse.

Desigur, nu trebuie si nu aveti obligatia sa studiati ce fac si cred sectele, de aceea va pot crede pe cred pe cuvant ca nu puteti argumenta... In acest caz, simplele barfe marunte nu le puteti folosi cu drept de adevar ...

Eu nu am aratat niciunde ca nu respect Sfanta Scriptura, sau ca nu o cunosc ... am o banuiala ca o cunosc mai bine decat dumneavoastra ...

Daca suportati, va propun o dialog - fara invective si afimatii dupa ureche - despre cine si ce respecta ... Dumneavoastra imi spuneti un adevar biblic pe care il respectati, eu va arat felul in care acesta se regaseste sau nu in credinta mea ...

Cu siguranta cunoasteti Sfinta Scriptura mai bine decit mine. Eu am sa va pun doua intrebari, intrebari pe care sfintul Ioan Bosco. in jurul anului 1880 le-a pus protestantilor care au navalit in Italia; chiar daca postarea e lunga cititi-o, si poate imi puteti raspunde.


„Dacă, prin vreo întâmplare, cuvintele noastre ar putea ajunge la urechea domnilor Pastori protestanţi, aş vrea să le pun această gravă întrebare:
- Credeţi dumneavoastră, Domnilor Pastori, într-adevăr, că orice om care trăieşte în lumea aceasta e luminat de Spiritul Sfânt şi poate să citească Biblia şi să înţeleagă singur toate acele adevăruri care sunt necesare pentru ca să se mântuiască?
Dumneavoastră îmi veţi răspunde că DA. Aşa şi învăţaţi în predicile şi în cărţile voastre.
Luând ca bază această învăţătură, care este admisă de toţi - ori cel puţin de cea mai mare parte şi de către cei mai învăţaţi dintre protestanţi - aş dori răspunsul dumneavoastră asupra celor ce urmează:
1) Dacă fiecare om este luminat de-a dreptul de Spiritul Sfânt pentru ca să înţeleagă adevărurile cuprinse în Scriptură, atunci la ce bun toată strădania voastră de a tâlcui Scriptura? Pesemne că Spiritul Sfânt al vostru e superior şi mai înţelept decât cel care-i luminează pe ceilalţi? Ori mai ştii, sufletul şi trupul vostru o fi având o formă mai tare şi mai robustă, pentru a primi influenţa acestui norocos Spirit Sfânt?
Căci dacă Biblia este clară şi poate fi pricepută, explicată şi tâlcuită de oricine, atunci ce rost mai au templele voastre? De ce atâtea predici şi atâtea scrieri pentru a insinua şi infiltra în minţile altora tâlcul pe care îl daţi VOI Bibliei?
Dacă aţi vrea într-adevăr să dovediţi bună credinţă, să lucraţi cu conştiinţă sinceră şi să nu trădaţi sufletele care vin să vă asculte, voi, Domnilor Pastori protestanţi, ar trebui să faceţi doar una şi o singură predică, una şi aceeaşi şi nimic mai mult. Predica aceasta ar trebui să o faceţi cam în felul următor: „Ascultaţi Fraţi Protestanţi, ascultaţi cuvântul nostru care este cuvântul adevărului: Scriptura este clară, Spiritul Sfânt îi luminează pe toţi şi, de aceea, toţi o pot pricepe; iată de ce, în viitor este de prisos să vă mai pierdeţi timpul pe aici, rămâneţi fiecare pe la casele voastre: VEŢI CITI, VEŢI ÎNŢELEGE ŞI VĂ VEŢI MÂNTUI!
Dacă vorbiţi altfel, vă trădaţi acel minister pe care vi l-aţi asumat ca predicatori ai Evangheliei;
2) Şi acum o a doua întrebare:
Credeţi voi, oare, Pastori protestanţi, că un bun catolic, citind şi meditând Biblia, trăind ca un om cinstit şi onest, practicând riguros virtuţile pe care Biserica Catolică le propune şi fugind de toate viciile pe care ea le condamnă, - aşa cum au făcut-o un Sfânt Francisc de Assisi, un Sfânt Francisc Xaveriu, San Bernard, Sfântul Vincenţiu de Paoli şi alţi sfinţi ai Bisericii Catolice a Romei -, credeţi voi că aceştia se pot mântui sau nu?
Voi o să-mi răspundeţi că DA! Şi aşa învaţă printre voi Bert, Cobbett, Műller şi atâţia alţii din cei vii pe care eu i-am putut interpela asupra acestei chestiuni, căci mi-au răspuns cu toţii afirmativ.
Aşa stând lucrurile, acum spuneţi-mi: când spre a merge într-o Ţară sunt două căi, una sigură, cealaltă nesigură, care aţi spune că ar trebui aleasă?
Oricine nu şi-a pierdut mintea va răspunde fără şovăire că trebuie aleasă calea cea sigură şi să abandoneze cu totul pe cea îndoielnică.
Or, tocmai acesta e cazul cu voi. Voi înşivă, Fraţi Protestanţi, recunoaşteţi că, păzindu-şi propria religie, catolicii se pot mântui, şi în acest punct sunteţi pe de-a-ntregul de acord cu toţi Catolicii.
Catolicii, în schimb, o spun în mod absolut, că nici un protestant nu se poate mântui dacă persistă să rămână în secta respectivă.
Deci, pentru catolici, calea e sigură, atât după părerea voastră, cât şi a noastră.
Dacă am vorbi apoi despre mântuirea sufletelor ce mor în secta voastră, ascultaţi cum stau lucrurile:
Voi ziceţi: «Un bun catolic se poate mântui; dar ne putem şi noi.» Catolicii în schimb vă răspund: «Nu, Fraţi Protestanţi, până când aderaţi la secta voastră, rămâneţi separaţi de adevărata Biserică a lui Isus Hristos şi, de aceea, dacă voi muriţi înainte de a fi renunţat la erorile voastre, vă osândiţi pentru veşnicie.”
Şi notaţi că această sentinţă e pronunţată de 250.000.000 de catolici (astăzi Don Bosco ar spune 900.000.000), în timp ce cei ce afirmă că şi voi v-aţi putea salva, nu sunt decât 50.000.000 de rătăciţi, care însă ei între ei sunt atât de învrăjbiţi, încât prea puţine lucruri sunt zise de unii fără a fi dezise de ceilalţi...
Aceste cuvinte sunt ale unui frate al vostru care vă iubeşte, şi vă iubeşte mai mult decât aţi putea-o crede. Sunt cuvintele unui frate ce vi se oferă pe sine cu tot ce are şi tot ce poate avea în lumea aceasta, pentru binele sufletelor voastre.
Înfiorat de o teamă şi de o sfântă grijă pentru nesiguranţa mântuirii voastre şi a urmaşilor voştri, ridic ochii şi braţele spre ceruri, invitându-vă pe voi şi pe toţi cei buni să se roage Dumnezeului îndurărilor, ca să vă lumineze cu razele cerescului Său har, pentru ca reîntorcându-vă la părintescul Staul al lui Isus Hristos, să puteţi aduce o mare bucurie întregului Paradis şi să puteţi dobândi odihna sufletelor voastre şi nădejdea cea bine întemeiată de Mântuire pentru toţi.”