În prealabil postat de bob2909
Cel ce nu se opreste la latura vazuta a slujirii trupesti, a legii, ci, patrunzand prin caile mintii in fiecare dintre simbolurile vazute, afla ratiunea divina perfecta, ascunsa in fiecare, in aceasta ratiune gaseste pe Dumnezeu insusi. Dibuind bine prin puterea mintii in materia prescriptiilor legii, ca intr-o gramada de lucruri amestecate, va afla undeva ascuns in carnea legii margaritarul-ratiune, care scapa cu totul simtirii. La fel si cel ce nu circumscrie firea celor vazute numai la cat cuprinde simtirea, ci cerceteaza cu mintea in chip intelept ratiunea din fiecare faptura, descopera pe Dumnezeu, afland din maretia aratata a lucrurilor insasi cauza lor.
Dat fiind asadar ca insusirea proprie a celui ce dibuieste este discernamantul, care patrunde prin cunostinta simbolurile legii si contempla cu stiinta firea vazuta a lucrurilor, acela deosebeste cele din Scriptura, din creatiune si din sine insusi. In Scriptura deosebeste litera si duhul, in creatiune ratiunea si ceea ce se vede la suprafata, iar in sine mintea si simtirea. Apoi luand in Scriptura duhul, din creatiunea ratiunea, si din sine mintea si unindu-le indisolubil intreolalta, afla pe Dumnezeu, cunoscandu-L pe cat se cuvine si pe cat este cu putina in minte, in ratiune si in duh. Aceasta, pentru ca s-a eliberat de toate cele ce-l ratacesc si il trag spre tot felul de pareri, adica de libera, de suprafata vazuta a lucrurilor si de simtire, in care sta latura cantitativa a lucrurilor, atat de felurita si de potrivnica unitatii. Dar daca amesteca cineva si impleteste litera legii, suprafata lucrurilor si simtirea proprie, este asemenea unui chior cu vederea scurta, suferind de boala necunostintei cauzei lucrurilor.
|