View Single Post
  #872  
Vechi 15.01.2011, 12:03:49
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Parerea de sine-avva Serafim

De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3)
Diavolul nu vaneaza pe cei pierduti; el ii vaneaza pe cei trezvitori, pe cei ce sunt aproape de Dumnezeu. El ia de la dansii increderea in Dumnezeu si incepe sa-i loveasca cu intemeiere in sine, cu indreptatiri, cu ganduri si cartire. Prin urmare, sa nu ne punem increderea in gandirea noastra logica. Sa nu crezi niciodata gandurilor tale. Traieste simplu si fara sa te gandesti prea mult, ca un copil pe langa tatal sau. Credinta fara prea multa gandire lucreaza minuni. Gandirea logica impiedica harul lui Dumnezeu si minunile. Lucreaza rabdarea, fara a judeca cu gandirea logica. (Avva Paisie Athonitul, †1994)

“Intr-un capitol anterior am discutat despre sindromul, fatal atat pentru monahism, cat si pentru oricare alta nevointa crestina, cunoscut sub numele de „intemeiere in sine.'' Strans legat de acesta este un alt sindrom, pe care parintele Seraphim l-a identificat drept parere de sine „duhovniceasca.''Persoana prinsa in aceasta capcana ajunge sa creada si sa pretinda ca actioneaza conform unor „principii duhovnicesti”, dar in realitate el isi face voia, satisfacandu-si si conservandu-si egoul si ramanand intarit in propriile pareri. ,,In jurul lui se tese o plasa de idei'', explica parintele Seraphim, ,,ce nu au niciun contact cu realitatea… De obicei diavolul se foloseste de o idee neinsemnata ca sa ne «prinda», stiind ca aceasta ne va prinde prin ceva ce ne emotioneaza, si ca aceasta «prindere» este de ajuns ca sa ne faca sa incepem a tese intreaga panza de paianjen care sa ne prinda.
Parintele Seraphim a discutat aceasta problema de mai multe ori in scrierile si in epistolele sale, precum si in discutiile cu fratii de la schit. In 1973, bunaoara, i-a scris unui fost frate de manastire despre care simtea ca fusese prins in capcana parerii de sine:
Reply With Quote