Necredinţa în Dumnezeu, prezentată ca una dintre ispitele umanităţii promovate de ideile atee ale lui Lenin şi Nietzsche


Frescele de la Drăgănescu nu respectă erminiile vreunui stil de pictură. Fără să iasă însă din învăţăturile Bisericii, această pictură este una singulară şi în acelaşi timp profetică.


Când intri în curtea bisericii din Drăgănescu este greu să-ţi imaginezi cât de multă lume se strângea aici în vremea şederii părintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserică şi nu ştii ce zugrăvea mai bine: pereţii sfântului lăcaş sau sufletele credincioşilor. Veneau să-i ceară sfatul cei care îl ştiau de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde fusese stareţ şi duhovnic, dar veneau din Bucureşti oameni care îl ştiau de la Schitul Maicilor. Apoi sosea lume din părţile Olteniei, neavând pe acolo un aşa mare duhovnic. Ucenicii l-ar fi urmat de fapt oriunde.
PELERINAJ. "Doamne, unde am fost eu în acei ani cât părintele Arsenie era aici? Cum de nu l-am cunoscut şi eu?", tot repeta mirată şi cu ceva tristeţe o doamnă sosită la Drăgănescu în aceeaşi zi cu noi. Femeia şi-a purtat întrebările spre troiţa ridicată în curte în memoria părintelui Arsenie şi a părintelui Savian Bunescu, parohul acelei vremi. A mers apoi prin cimitir, alături de medicul pensionar din Capitală şi o altă doamnă care îl cunoscuseră pe părintele pictor şi care făceau acum un pelerinaj de aducere aminte a unor vremuri pline de duhovnicie petrecute aici
Părintele paroh ne deschide uşile bisericii străjuite de brazi şi păşim înăuntru conştienţi că am putea călca la propriu chiar pe urmele marelui duhovnic. Şi chiar dacă timpul şi oamenii au şters urmele fizice ale paşilor lui, ne împărtăşim din celelalte urme ale sale, picturile.
O dată intrat în biserică, nu ştii unde să te uiţi mai întâi. Pereţii te cheamă cu fiecare icoană în parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la această senzaţie de căldură contribuind şi tehnica în tempera. Aveam oarecare cunoştinţă de pictura de aici din relatările celor care au scris şi povestit despre ele, dar realităţile povestite acasă, oricât de fidele ar fi ele, parcă tot nu se potrivesc cu acelea găsite la faţa locului.
Auzind de neobişnuitul picturii lumea îşi imaginează ceva şocant şi poate sunt unii care ar strâmba din nas văzând asemenea scene în spaţiul lăcaşului de rugăciune dar rostul lor este acela de a învăţa, de a explica anumite pilde biblice pe înţelesul omului contemporan. Nu senzaţionalul trebuie căutat la Drăgănescu, ci pictura în sine care, deşi ieşită din tipare, te inspiră la rugăciune şi-ţi aduce în minte cugetarea la viaţa de dincolo de mormânt.
EXPLICAŢII. Părintele Lucian Răzvan Petcu, parohul, ne-a prezentat pe scurt principalele scene zugrăvite în sfântul locaş, povestindu-ne şi câteva amintiri despre părintele Arsenie Boca, pe care a avut privilegiul să-l cunoască.
În partea stângă a naosului este reprezentată în aceeaşi scenă lumea cu păcatele ei, cu războiul duhovnicesc al omului, în sfere colorate fiind scrise multele ispite. În partea de sus, împărăţia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din această biserică este însă învierea, în care trupul spiritualizat al Mântuitorului apare redat cu multă fineţe, în fundal apărând conturul crucii, ştiut fiind că nu se poate înviere fără Cruce. "Cred că este unică această icoană", spune părintele.
Într-adevăr, parcă nicăieri nu am mai văzut asemenea "subţirime" a trupului lui Iisus, încât simţi că poate trece prin uşile încuiate, cum a făcut când a intrat la apostoli după înviere. În partea de sus a scenei, de dimensiune redusă, apare pictată apocalipsa şi, dacă te uiţi atent, vezi nişte zgârie-nori arzând. Scena seamănă foarte mult cu o fotografie a tragediei de la 11 septembrie 2001. Mulţi au spus că aceasta nu poate fi decât o profeţie, întrucât pictorul a murit în 1989.
O altă scenă inspirată din viaţa modernă ilustrează celebra chemare la cină: îngerul Domnului îl cheamă pe om la Cina de Sus, dar el, aşezat confortabil în fotoliu, înconjurat de lux şi descoperirile tehnicii, îi spune acestuia, prin telefon, că are de "rotunjit ţarina", adică de stăpânit Pământul, de încercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupări", este scris undeva pe perete.