20 de ani am căutat
fără să știu ce caut
am căutat printre oameni
și în oameni
răscolind colbul drumurilor
și al cărților
în muzee
spitale
și cimitire...
după 20 de ani
am înțeles totuși ce caut:
UN OM LIBER!
un om cu adevărat liber...
căci zadarnic vorbim despre libertate
deșertăciune sunt
toate războaiele revoluțiile eroismele
mincinoase până la demența absolută
câmpurile de luptă
monumentele bibliotecile și medaliile
mai ales
cele ale iubirii
care fără libertate
e
cel mai cinic
travesti
cea mai tristă
farsă...
dacă în toată istoria Pământului
n-a existat nici un om liber
atunci nu există libertate
atunci tot rostul culturii rămâne
acela de a ne duce unii pe alții cu vorba
până murim
sau până suntem destul de ramoliți
ca să uităm libertatea
asemenea rostul muncii
de a fi prea obosiți
ca s-o mai dorim...
așa aș fi făcut și eu
aș fi căutat o formă cât mai spectaculoasă
mai profitabilă
de a muri
dacă nu aș fi aflat
atunci când renunțasem să caut
un om liber
pe unicul om liber din istorie
pe Cel datorită căruia există totuși libertate
pe Cel Care
ucis pe nedrept
cu cea mai înjositoare și chinuitoare moarte
îi ierta pe toți
din toată inima....
în desăvârșita Lui iertare
am aflat libertatea
căci pe cel care iartă totul
nimic nu-l poate înlănțui
cel ce are puterea de a ierta totul
cutreierând lumea și istoria ei
umblând printre oameni
are tot mai mult de iertat
e
din ce în ce
mai liber...