Aceasta e porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.(IOAN 15,12)

creştin
e cel ce a primit
durerea Iubirii
în fiinţa sa

care a acceptat
să se fisureze să se sfărâme
să se macine
sub presiunea setei lui Dumnezeu
de noi...

căci inima fiecărui om e
o cărămidă din zidul
ce desparte lumea
de Iubirea care
a creat-o...

a fi creştin
înseamnă a deveni tot mai mult
o spărtură un gol o absenţă o lipsă
a lumii

ca o gaură în acoperişul
unei case dintr-un ţinut ploios
ca o crăpătură în geamul
unei ferestre prin care trage curentul

a fi
pricina îmbolnăvirii tuturor
de un fel de intratabilă nesfârşită
înduioşare...

a fi creştin
înseamnă a fi agentul
unei tuberculoze sufleteşti
ce te face să nu mai poţi
respira
aerul de celulă niciodată aerisită
al acestei vieţi

o boală ce-ţi împinge inima
rugându-se cu o încordare
de răstignit

să expectoreze
cu sângele tău

tot
întunericul şi frigul
în care tremură

sufletul
celuilalt...