Dumnezeu ne-a lasat porunca sa cinstim Ziua Domnului. Atat.

Un gospodar tanar atunci cand isi face o casa este foarte multumit cand vede acoperisul deasupra capului. Se odihneste putin, apoi se intreaba cum sa-Si desavarseasca lucrarea. Tot ce agoniseste trebuie sa ingroape in pamant, caci casa lui inca nu are usi si ferestre, iar hotii pot sa-i rapeasca agoniseala nestingheriti. Asadar, are unde sa-si odihneasca trupul, dar odihna sufleteasca nu are.

Conform Vechiului Testament, ziua de odihna, sambata, avea o justificare temeinica. Dar treaba nu era incheiata.

Pentru noi, pamantenii, Iisus a luat chip de prunc, S-a botezat, a dasavarsit legea veche, invitandu-ne pe toti la odihna in Duhul Sfant. Ce mare bucurie sa poti fi iertat de pacate si sa poti fi primit in Rai! Sa poti sa-ti sfintesti si trupul si sufletul! Cum sa nu sarbatoreasca omul aceasta zi? Ziua Invierii si ziua Pogorarii Sfantului Duh, fara de care nimic nu s-ar putea sfinti! Numai leprosii nerecunoscatori ar putea face una ca asta. Leprosul recunoscator va cinsti ziua pogorarii Sfantului Duh si va fi alaturi de apostoli si de Maica Domnului la Sfanta Liturghie sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru toate, straduindu-se sa dobandeasca sanatatea sufletului si mantuire.

,,Prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni.'' (Parintele Mihai Valica)