Iata un subiect bun, in sfarsit.
Citat:
În prealabil postat de Pippo_
Cum faceti sa identificati greselile voastre si ce strategii de indreptare aplicati?
Exemple de greseli si cauzele acestora.
|
Intai trebuie sa deosebim greseala de pacat.
Greseala
In exemplul tau, gresim frecvent in vorbire, zilnic. Mai ales daca traim intr-un mediu cu multi oameni in jur, majoritatea fara a-si pune probleme de genul asta. Mintim fara sa vrem, de multe ori fara sa ne dam seama. Facem afirmatii despre care credem ca sunt adevarate, care de fapt sunt false. Nu prea avem de ales, pentru ca suntem fortati sa vorbim repede, neavand timp sa cantarim bine ce spunem.
In situatia unui calugar, da, el are posibilitatea sa dea atentia la maxim si sa nu vorbeasca decat cele necesare, concentrandu-se sa nu greseasca. Poate ca si in lume sunt unii care reusesc sa faca performanta, dar cred ca sunt putini, iar acestia nu au contact des cu oamenii. Prin Pateric se spune ca daca reusesti sa nu gresesti cu cuvantul, in scurt timp ajungi desavarsit. Si mai spune ca e foarte greu sa nu gresesti daca traiesi in lume.
Pacatul
Luand tot exemplul vorbitului, pacatul este atunci cand comitem pacatul cu intentie, premeditat, punandu-l la cale intr-un timp mai lung sau mai scurt. Daca imi propun sa mint, atunci imi propun sa pacatuiesc. Aici nu mai avem o greseala involuntara, ci un act de comitere cu stiinta a raului. Problema e ca, o data ce ne obisnuim sa mintim, sa injuram, sa ne laudam sau sa vorbim mult si fara rost, pacatul (de fapt cel viclean) se instaleaza confortabil in noi sub forma de viciu si ne face sclavii lui. Vai, am inalnit oameni cu totul impatimiti de pacatul vulgaritatii incat nu puteau sa se abtina nici cand erau obligati de protocol si oameni care atat de des minteau incat nu-i mai credeai cand spuneau adevarul. E complet aiurea sa fii controlat de aceste pacate care, dupa ce te robesc, iti pot pierde jobul, prietenii, pot sa te duca la descurajare.
Pentru greseli exista rugaciunile zilnice, iar pentru pacate exista spovedanie si impartasanie deasa. Daca voieste, omul poate sa renunte la ele treptat, nu dintr-o data, dar cu ajutorul Lui Hristos. Atunci si constiinta i se va ascuti, si atentia ii va fi mai treaza, indiferent unde vietuieste si cate ispite il ataca.