De la Vaţa-n Sibii, din Prislop la Sinaia,
munţii îi ştiu pe de rost vîlvătaia,
şi-n Sîmbăta lui de de-a pururea Sus
lumina mai are atîtea de spus!


Sîn Zianul Arsenie e mai viu decît noi
şi în veacul de-acum, şi în veacul de-apoi;
e viaţă de taină şi clară-vedere
iar neamul prin el după Cruce se cere.


Sîn Zianul Arsenie e darul tîrziu
a tot ce-a rămas din Valahii mai viu,
şi-oricît pasul vremii de tare ne-ar bate,
nu-i nimeni să-l poată goni din cetate.


Sîn Zianul Arsenie e temeiul prin care
iubirea se-ntoarce-napoi la izvoare,
şi nu-şi mai e sieşi făptura măsură,
ci Duhul ce-n ea zămisleşte şi-ndură.


Sîn Zianul Arsenie e mai multul ce stie
că nu-i plinătate de nu e pustie,
iar tîlc de rîvnim, să-l cătăm se cuvine
în gura de rai a uitării de sine.


Sîn Zianul Arsenie e visul frumos
pe care-l visează pe lume Hristos,
şi-n umbra lui moartea, din cruntă ce este,
se face, cu iadul cu tot, de poveste...


De la Vaţa-n Sibii, din Prislop la Sinaia,
munţii îi ştiu pe de rost vîlvătaia,
şi-n Sîmbăta lui de de-a pururea Sus
lumina mai are atîtea de spus!