[MariS_]

Am trecut prin trei faze in aceasta lupta cu pacatele. In prima faza ma chinuiam
sa opresc suvoiul lor. Cum opream doua, alte trei le luau locul. Pe urma m-am
prins ca am niste gauri in copaia sufletului pe unde intra suvoiul lor. Am stat si
am identificat trei gauri mari: mandria, egoismul si lenea. Tot suvoiul pacatelor
venea pe aceste trei gauri. Am palit mandria prima oara. Eram foarte mandru, nu
prea suportam critici sau observatii. Acum imi spun ca sunt praf si pulbere, sunt
cenusa si nisip, sunt pacatos si netrebnic. Apoi i-am palit una si egoismului, am
renuntat la slujbe bune, duc o viata retrasa si cat pot de simpla. Pentru lene am
o bota, da' asta-i tare vicleana, ca ma tot impinge la autojustificari: ba ca-s mos
ruginit, ba ca lasa ca mai este timp, si tot asa ma pacaleste vicleana. Acum stiu
si de unde vin aceste trei gauri: e omul cel vechi pe care nu l-am lepadat atunci
cand trebuia. Lepadarea de sine, asta e faza in care sunt acum. N-ai facut-o?, o
sa ramai cu butoiul cel vechi plin de gauri si incearca de-l umple cu vin nou! No,
incearca natarau batran! (asta mi-s io, sa nu credeti altceva).
Har, smerenie si jertfa de sine.