[vsovivi]

Voi nu pricepeţi ce este un diavol, nici ceea ce este rău, căci nu cunoaşteţi nici scriptura şi nici pe Dumnezeu şi nici Harul...

Diavol este cel desfrânat, căci iuda pentru o sărutare L-a vândut pe Domnul! Eu cred că pentru sărutarea pe care Maria Magdalena a dat-o picioarelor Domnului Iisus Hristos de Iscariotul a dat în ispismă... atunci s-a smintit Iuda devenind un desfrânat, adică un diavol, un hoţ, căci lua din banii primiţi pentru săraci... fura de la săraci şi dădea la bogaţi căci a aruncat banii în templu... la farisei înapoi.

Şi zic asta că doar sărutul lui Iuda pe obrazul Domnului a fost dat şi nu l-a primit Iuda, deci nu putea fi o contravaloare la ceva, deci fie Iuda a fost sărutat de maimarii siniedrului atunci când a primit cei 30 de arginţi fie era vorba de sărutarea Mariei Magdalena depusă pe picioarele Domnului, sărutare pentru care Iuda a vândut pe Dumnezeu căci atunci a reproşat că de ce nu s-a vândut mai bine albastrul de mir decât să se verse pe capul Mântuitorului... ca banii să fie daţi săracilor. Şi Domnul l-a sfâtuit să nu facă supărare femeii care parcă presimţea ce urma să se întâmple.

Altfel n-are sens afacerea, căci Iuda l-a desconspirat pe Iisus dând el o sărutare, deci nu avea cum să primească vre-un preţ printr-o sărutare dată de el la schimb pentru Domnul Iisus Hristos... Iar cum banii i-a aruncat în templu după ce l-a mustrat Iisus întrebându-l în grădină, rezultă clar că cineva de acolo îl sărutase pe iscariotean. cineva din Templu. Deci nu era vorba de Domnul ci Iscarioteanul a vândut pe Duhul Sfânt, deci s-a hotărât să-L mintă pe Dumnezeu, şi momentul hotărârii de a minţii a fost la Cina cea de Taină când a luat din jertfa nesângeroasă şi apoi a plecat ca să facă ce îi poruncise Domnul... deci urma să facă strâmbă ascultare... şi apoi când şi-a dat seama mai târziu, L-a vândut complet căci nepocăindu-se ca Petru, el n-a mai primit pe ucenicul trimis după el să-l aducă la spovedanie ci şi-a pus capăt zilelor ca astfel satana să poată acoperii prin crimă adevărata vânzare... ce anume a vândut Iscarioteanul şi când anume şi când intrase satana în el şi când a devenit el diavol... Că şi în Pavel ere un înger al satanei care îl lovea peste obraz mereu... şi el se folosea ca să nu se trufească. Deci pe Petru a dorit satana să-l piardă şi a reuşit să-l facă să se jure că nu l-a cunoscut pe Omul Acela. Şi a cântat cocoşul de două ori după ce se lepădase de trei ori şi atunci şi-a amintit Petru şi a plâns cu amar... şi a tot plâns unantruna până a înviat Domnul... şi până la reivestirea lui ca apostol, până atunci a tot plâns... deci el este exemplu că se poate să ieşi din mare dacă vezi că începi să te scufunzi, căci întotdeauna mâna Domnului se va întinde ca să ai de ce să te ţii... e vorba de CREDINŢĂ!

Deci răul se traduce prin necunoaşterea şi nerecunoaşterea lui Dumnezeu, respectiv prin lepădarea de Dumnezeu spre a sluji pântecului sau lui mamona sau idolilor... unde pântec nu e totuna cu burta, ci e ceva mai complex termenul. E un fel de burta lui faraon, care nu ştie pe cine să mai înghită, deci în lăcomia lui nici nu mai ştie! Şi de aia se îmbracă în piei de oi ca să nu i se vadă tulburarea şi rătăcirea minţii, căci e ameţit de sminteală... iar sminteala vine părin uispită şi acuzare şi răzbunare, adică pofta idoliceaşcă spre a îngrijidoliceştii să minţi şi să furi... ca să ispiteşti pe Dumnezeu susţinând la nesfârşit că nu e vorba de Cuvânt Sfânt ci este o desfrânare... Deci vai de cel prin care vine ispita... hula împotriva Duhului Sfânt... adică nepăsarea şi durerea în cot... făţărnicia cu toată viaţa!!!

Deci e vorba de înfumurare, semeţie, neascultare şi închipuirea de sine căci toate te duc în mândria de a te scula la luptă cu Dumnezeu... e grozăvia cea spurcată a celui desfrânat care se îmbracă în haină sfântă ca să dea lecţii şi să obţină profit nemuncit, făcându-şi parte lui, adică slujeşti şi te închini răutăţii celei vechi, fiind mântru că eşti o spurcăciune a pustiirii, ca să te lauzi cu nebunia cea de pe urmă... e înţelpciuma omului necredincios şi rău şi fricos şi laş... e înţelepra omului cel păcătos ce-şi arată păcatele pe post de reclamă! Cea mai mare reclamă. Reclamă la cafia fireşte! Omomom, defapt o râmă foarte gurioasă, un fel de fan al răzbunării.

Doamne scapă-mă, Cred Doamne, ajută necredinţei mele! Ajută-l pe cel lunatic să nu mai cadă în foc sau în apă.