"Pocainta e un proces care incepe odata cu Nasterea din Nou (momentul in care decizi Sa-L urmezi pe Domnul) pana la sfarsitul vietii", (Abell)
pocainta este intr-adevar un proces ce dureaza intreaga viata (trebuie sa te pocaiesti de faptele rele la modul continuu) dar nasterea din nou este mai mult decit o decizie sentimentala, emotionala sau volutiva de moment, de a-L urma pe Hristos (se zice ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune).
Vis a vis de nasterea din nou, Hristos vorbeste despre despre o nastere din APA si din DUH, nu despre o decizie mai mult sau mai putin eroica de a-L urma pe El.
"Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata", (iosif)
intoarcerea SPRE Dumnezeu, mai bine zis, si care se manifesta prin fapte concrete si anume, parere de rau pentru faptele (tot concrete) rele facute, indiferent de ce si cum "simtim", marturisirea pacatelor unui preot (pentru a fi dezlegat in cer si pe pamint, deci iertat) precum si dorinta si efort real de te lasa de ele.
"cum trebuie sa vietuim sa o dobandim", (jeny)
facind mai putina teorie si ducindu-te la preot mai des (la spovedanie). Tot teoretizind despre pocainta, nu mai ajungi la preot si ramii cu pacatele cele teoretizate, nedezlegate (neiertate).
"Pocainta fara iertare nu exista", (iosif)
exista dar nu foloseste celui in cauza. E bine sa te pocaiesti (sa regreti) de raul facut si/sau sa incetezi in a face raul dar asta nu foloseste celui ce face raul daca iertarea de pacate nu are loc. Care iertare de pacate se face in anume context.
|