[mariamargareta]

293. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea I: oprirea de la bucate) (V)


O interdicţie discutabilă este legată de consumul de vin. Liderii pucioşi afirmă pe de o parte că vinul ar trebui consumat exclusiv la Taina Împărtăşaniei, iar consumul vinului în orice altă împrejurare este “de la diavolul”. Motivaţia este dată de posibilitatea de a deveni din băutură înveselitoare, băutură ameţitoare şi apoi îmbătătoare. De aceea, pucioşii sunt tentaţi chiar să includă vinul în categoria băuturilor blestemate, dar îi încurcă faptul că el trebuie să rămână şi materie de bază pentru taina Euharistiei. De aceea se mulţumesc să proclame că “omul care mănâncă carne şi bea vin, acela nu are înţelepciune din cer şi nu are sfinţenie în cuget şi în trup şi în inimă”. Interesant ar fi ce impresie fac ei pentru vizitatorii care îi ascultă astfel vorbind, dar îi văd cu vinul pe masă în sticle şi în pahare, la fiecare sărbătoare pucioşească la care se lasă cu mese întinse , precedate de nopţi de pregătiri febrile, în cuptoare încinse:

“Voiesc să las prin voi o taină înţeleasă peste pământ: cine mănâncă carne bea şi vin, iar cine nu mănâncă carne nu bea nici vin. Aceasta este deosebirea între cei sfinţi şi cei păcătoşi. Fiilor, luaţi în voi sfinţenia întreagă, căci cine nu mănâncă carne nu bea nici vin. Vinul este sângele Meu numai în potir, fiilor, amin, iar ce este în afară de aceasta este de la diavolul. Toată băutura ameţitoare este de Mine blestemată, că Mi-a nimicit neamul oamenilor. Sunt plin de durere, că vinul a rămas neblestemat, şi omul se îmbată de vin, şi se îmbată şi cei ce cred în cuvântul Meu, şi se îmbată de vin slujitorii bisericii, nu numai de alte băuturi. Fiilor, e plagă mare peste oameni carnea şi vinul, dar Eu, Domnul, voi lua acestea de la oameni, căci acestea trag pe om la despărţirea de Dumnezeu. Omul care mănâncă carne şi bea vin, acela nu are înţelepciune din cer şi nu are sfinţenie în cuget şi în trup şi în inimă.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 16-8-1998)

Totuşi, pucioşii nu mănâncă carne, dar beau vin la mese, deci "nu au înţelepciune din cer, nici sfinţenia" cu care se laudă. Asta contrazice flagrant ceea ce s-a spus mai înainte, cum că “cine nu mănâncă carne nu bea nici vin”. În plus, rezultă că şi pucioşii sunt de la diavolul, căci sunt băutori de vin, şi s-a spus mai înainte că “vinul este sângele Meu numai în potir, fiilor, amin, iar ce este în afară de aceasta este de la diavolul”.

Interdicţia la consumul de carne devine imperativă în ultimii ani de propovăduire pucioşească. Acum ea este însoţită şi de ameninţări concrete pentru cei îndărătnici:

“Opriţi-vă de la carne, căci dacă nu vă veţi opri, vă veţi umple de toate bolile, de toate bubele rele, pe care Domnul le trimite pe pământ peste oamenii care ucid vietate cu suflet în ea şi apoi o ia ucisă în pântece!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-5-2008)

Interdicţiile la carne şi apoi la căsătorie (care este disimulată cu expresia “desfrânare”, expresie care transformă căsătoria într-un eufemism) sunt din ce în ce mai brutal exprimate. Ele se generalizează, fiind valabile nu numai pentru “monahii” de la Noul Ierusalim, ci pentru toţi oamenii de pe pământ. De asemenea, deşi se fac eforturi să se demonstreze că interdicţia la carne datează încă de la Facerea Lumii, involuntar se mărturiseşte că de fapt această restricţie n-a existat de la început, ci se instituie forţat pentru timpurile de acum, căci se spune “să nu mai mănânce carne de acum”:

“O, Israele, o, Ierusalime, nu trebuie să mănânce omul carne, căci Domnul a scris cu deget de foc poruncile vieţii şi i-a spus să nu mănânce carne, căci când a spus "Să nu ucizi", a spus să nu mănânci carne, omule. O, nu te uita, nu te uita în Scripturile care scriu că omul a mâncat carne şi că Domnul a zis ca omul. O, nu asta are omul de făcut. Omul trebuie să se uite în porunci şi să le împlinească. […]Îi spunem poporului Tău cel de ieri, şi îi spunem şi celui de azi popor al Tău, îi spunem noi, cei care acum mărturisim din cele ce nu se văd, şi în care se văd cele făcute de oameni cât stau ei pe pământ, îi spunem lui, pe de-a dreptul îi spunem să nu mănânce carne, să nu mai mănânce carne de acum. La toţi oamenii de pe pământ le spunem că omul nu trebuie să mănânce carne, că omul nu trebuie să facă desfrânare, şi că trebuie să citească în Scripturi poruncile lăsate de Tine pentru om, Doamne.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 28-5-2008)

Dar cea mai şocantă interdicţie din acest pasaj rămâne aceea, repetată obsesiv, de a nu cerceta Scripturile acolo unde ele scriu că omul a mâncat carne. Ca şi când un adevăr flagrant poate fi ascuns şi îngropat prin simpla lui necunoaştere.

Până şi diavolul este exonerat de “vina” omului de a mânca mâncare de carne. Omului i se impută toată vina:

“O, nu mai mâncaţi carne! O, nu mai mâncaţi carne! O, nu mai mâncaţi carne! E vina ta, omule, că mănânci carne. E vina ta că nu-L iubeşti pe Dumnezeu. Nu e vina diavolului acest păcat al tău.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 28-8-2008)