Un frate oarecare avea o sora dupa trup, care era calugarita intr-o manastire de maici si auzind el ca s-a imbolnavit sora lui si urma sa moara, a mers sa o cerceteze de boala ei, fiindca n-o vazuse de multa vreme. Ea insa fiind foarte inteleapta si cuvioasa, se pazea sa nu vada niciodata barbat cu ochii, nu numai straini, dar nici pe fratele ei, nu vroia sa-l vada. Deci surorile i-au spus ca a venit fratele ei si asteapta la poarta, vrand sa intre in manastire, s-o vada si s-o cerceteze in boala ei.
Ea auzind ca a venit fratele ei cu atata dorinta sa o vada a lacrimat si a suspinat din inima si chemand pe o sora care era mai batrana si foarte inteleapta si cu frica lui Dumnezeu, a rugat-o sa mearga afara la poarta manastirei, unde sta si asteapta fratele ei si sa-i spuna asa : aceste cuvinte ti-a spus tie sora ta : prea dulcele si prea doritorul meu frate, pentru osteneala ce ai facut de ai venit aici, dorind sa ma vezi si sa ma cercetezi pe mine, sora ta, Domnul Dumnezeul nostru sa-ti plateasca cu darul si mila bunatatii Sale. Iar, ca sa ma vezi cu ochi tai aici, in acest veac, de nici un folos sau mangaiere adevarata nu ne este noua.
Ci mergi, frate, si te intoarce cu pace la chilia ta si fii ingaduitor si ne vom vedea in veacul viitor, unde este bucuria si mangaierea cea adevarata. Acestea auzind el, s-a intors si a venit cu mult folos cu mare mangaiere si nadejde la chilia lui.
|