Indiferent de împrejurare, rugăciunea este cea mai simplă și mai directă formă de a cere ajutor și de a-ți arăta credința în Dumnezeu.
Sfinții Părinți spun că rugăciunea nu trebuie rostită numai la vreme de necaz, ci permanent, ea fiind hrana sufletului.
Mai presus de toate, trebuie să fie pentru fiecare o atitudine de viață, deoarece prin această vorbire conștientă se întreține relația cu Dumnezeu și cu sfinții.
După cum spune Părintele Arsenie Boca, rugăciunea este „un leac vindecător de orice rană, care oprește orice lacrimă și liniștește orice durere. Numai prin rugăciune, nemulțumirile se potolesc, îngrijorările dispar, neliniștea și nerăbdarea încetează, iar credința sporește”.Fie că o rostești cu voce tare sau că o spui în gând, rugăciunea capătă sens dacă este „trăită”, nu când este o recitare automată a unui text în care nu ne-am angajat întreaga ființă. Iar dacă nu întotdeauna primim răspunsul așteptat la rugăciunile noastre, găsim în lipsa de trăire răspunsul.
Angajarea la cele sfinte mai ține și de cât de vrednici suntem să primim ceea ce ne dorim. Cu toate acestea, nu trebuie să ne îngrijorăm! Duhovnicii spun că uneori suntem lăsați să stăruim în rugăciune pentru a prețui darul pe care îl vom primi.
|