[bob2909]

În prealabil postat de bob2909

Deci ispitele pe care le-a avut Iisus de la diavol au fost de natura cunostintei patimasa a lucrurilor ce cad sub simturi. Caci diavolul Il ispitespe prin lumea aceasta vazuta , adica prin zidire, incercand sa Il traga de la Duhul lui Dumnezeu si de la cele nevazute spre cele vazute, aducandu-I simtirea si patimirea spre cele vazute. Iar aici putem spune ca si Adam a avut testul acesta de la "sarpe" dar a picat ...

Dar acum sa vedem cum a devenit cu putinta ca omul sa sara din cercul placerii si al durerii trupesti sau sa se elibereze de PATIMI?

Putinta aceasta i-a dat-o coborarea si lupta Logosului in trup. Dupa ce omul cazuse din legatura si vederea clara a Logosului prin ratiunea din sine si prin ratiunile din lume, in care orbecaia purtat de simtirea lipsita de vederea ratiunii, tot Logosul a intreprins sa-l scape, coborandu-se insusi pe campul de lupta in care zacea omul invins. Lupta ce-o intreprinde Logosul acum si pe care ajutati de el trebuie sa o intreprindem si noi ia un caracter ascetic. Trebuie sa se dea o lupta in firea omeneasca insasi pentru a rasturna dominatia simtirii asupra ratiunii si cugetarii, pentru a se lua valul simtirii de pe cugetare, ca aceasta sa poata vedea razele Logosului in lume si pentru al intui si dincolo de lume. Mai bine zis, insasi simtirea trebuie eliberata de placere si durere, care-I injecteaza pornirea neinfranata spre cele sensibile; trebuie facuta unealta de cunoastere in mana cugetarii. In alti termeni mintea trebuie retrasa “cu totul de simtirea prin duh”, precum trebuie retrase pofta si mania cu placerea si durerea lor, si indreptate spre cele spirituale. Aceasta e totuna cu eliberarea firii omenesti de patimi sau de atractia placerii si de frica durerii, prin infrangerea iubirii trupesti de sine.

Si precum omul slabanogit de pacat , omul cazut din legatura cu Logosul, e totodata un om robit de latura materiala a lumii, lupta de eliberare ce trebuie pornita in firea omeneasca trebuie sa fie totodata o lupta de desclestare din aceasta latura materiala a lumii. Lupta aceasta de intarire si restabilire a firii omenesti trebuie s-o porneasca Logosul intai in omenitatea ce si-a luat-o ca parga a intregii firi omenesti, apoi in fiecare subiect omenesc in colaborare cu el. Aceasta pentru ca numai cu puterea dumnezeiasca ea putea fi dusa la bun sfarsit.

El a luat asadar, din aluatul firii omenesti expuse asalturilor celui rau, care o ispiteste cu placerea si o infricoseaza cu durerea, atragand-o prin aceasta in toate patimile. Crezand ca nu e decat om, “capeteniile” si “stapaniile”acestei lumi s-au apropiat de El, dar El le-a infrant , intrucat firea Lui intarita de puterea dumnezeiasca a stat neclintita la ISPITA PRIN PLACERE, si la AMENINTARE CU DUREREA.

Logosul n-a avut in firea omeneasca ce-a luat-o patimile condamnabile , dar a avut afectele conforme cu firea, care la ceilalti oameni, indata ce vine ispita prin placere, se prefac in pacate. Deci avand aceste afecte,a arata ca firea omeneasca poate sta TARE IN FATA PLACERII SI A DURERII, FARA A FI LIPSITA DE AFECTELE EI NATURALE.

Fiecare om, daca sta prin credinta in legatura cu Hristos, poate castiga aceasta tarie, aceasta imunitate. Aceasta o poate mai ales prin faptul ca Hristos insusi e in el, ajutandu-l la lupta de intarire a firii, de eliberare de patimi, adica de restabilire a ratiunii si a mintii ca “organe” de unire cu Dumnezeu.