Nu, mika! Mai presus de toate, eu sunt suparat pe mine ca nu reusesc sa ma stapanesc si in loc sa trec indiferent mai departe, ma pomenesc vorbind despre ceea ce cred ca si altii stiu. Dar se intampla ca cei ce stiu, dau cu adevarat dovada de intelepciune si isi pastreza doar pentru ei si cercul lor apropiat, toate convingerile "mai delicate", care pot crea confuzii in ochii celor obisnuiti sa vada numai o singura culoare a curcubeului.
Inca o data imi fac o mare vina fiindca, in loc sa aduc liniste, ma pomenesc intrand in jocul contradictiilor si rautatilor, cand stiu bine ca "Inteleptul cedeaza!" Probabil ma deranjeaza lipsa de echivoc: "daca nu gandesti asa cum iti spun eu, esti dusmanul lui Dumnezeu, si al meu si al tuturora!" Cine ne da dreptul sa dam astfel de verdicte? Suntem incredintati de cunoasterea Adevarului lui Dumnezeu? Care alt adevar in afara iubirii, exista? A judeca un om dupa zodia in care s-a nascut este ca si cum ai rade de un handicapat. Fiecare om, oricat de neinsemnat, are sensibilitatea lui, are lumea lui. In momentul in care incercam sa impunem pareri si sa transam opinii legate de cat de ratacit e omul cu care vorbim, intram intr-un mare conflict cu insasi credinta si mantuira noastra. Pentru ca ne preocupa atat de mult mantuirea altora incat in orgoliul nostru nu mai incape loc de indoiala, (iar asta e valabil si pentru mine, evident). Dar de la a-mi spune o parere si pana la a-i rapi celuilalt dreptul la mantuire numai fiindca vede lucrurile altfel, e cale lunga. Din punctul meu de vedere, as zice ca as fi multumit sa-mi lase Dumnezeu numai pacatul de a vedea aceasta simbioza si clasificare zodiacala si sa ma ajute sa nu judec pe nimeni nici dupa horoscop, nici dupa culoarea pielii, nici dupa credinta... E tare greu sa veghem cu adevarat asupra celor importante, dar macar cand vine seara, sa pot avea acea pace in suflet, pentru a ma ruga cu sufletul deschis pentru pacatele mele. Ori, daca eu urasc si ma razboiesc cu aproapele, ce liniste mai pot avea, oare?