[Adriana3]

În prealabil postat de costel

Adriana, cei care au ajuns sfinti, au ajuns la acest stadiu urmand invatatura Apostolilor. Pentru un crestin lucrurile stau foarte clar: poate ajunge si el la sfintenie, implinind invatatura acestora, invatatura daruita de Hristos.

Te rog sa retii un lucru - nu se poate inova in problema mantuirii. Ortodoxia vorbeste in chip nou in zilele noastre, dar nu spune noutati. Adica se poate vorbi de un progres in exprimare si manifestare, dar acest progres nu descopera alt Adevar. Pe cand hirtonia femeii ar fi un "progres", dar in afara Adevarului revelat.

Costel,

Eu am citit multe vieti de sfinti, si uite, hai sa luam exemple. In ziua in care ai scris mesajul, in Agenda Crestinului ai putut citi viata Sfantului Macarie Egipteanul. Trec peste faptul ca era ortodox copt, si hai sa vedem daca a ajuns sfant urmand invatatura Sfintilor Apostoli. Iata ce scrie pe site-ul CrestinOrtodox despre acest sfant:

"Foarte de curand, Macarie a inceput sa fie puternic ispitit de diavol prin felurite incercari, dar prin staruinta sa si dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit si s-a facut pilda a viata ingeresti in trup."

Vezi cum s-a sfintit? "prin staruinta sa si dragostea cea mare pentru Hristos".
Apostolii nu au invatat nimic altceva decat ca staruinta si dragostea pentru Hristos ne mantuieste, iar dupa ce ai invatat asta, pai nu mai faci altceva decat sa starui si sa il iubesti pe Hristos!

Si poti sa iei toti sfintii din calendar, si o sa vezi ca la toti scrie exact acelasi lucru, ca s-a sfintit prin aceasta staruinta si iubire de Hristos. Rar o sa gasesti in viata cate unui sfant ca a fost influentat de un alt sfant dinaintea lui, rar. Cei mai multi s-au sfintit doar prin credinta si dragostea lor de Hristos. Chiar te rog sa faci acest exercitiu si o sa vezi. Este ceva nou, mai din zilele noastre, sa se concentreze oamenii atat de intens pe ceilalti sfinti, si daca recitesti vietile sfintilor avand in minte aceasta remarca, o sa constati ca asa este...
Apostolii l-au propovaduit intotdeauna pe Iisus, ne-a invatat sa mergem la El pentru ca ne mantuim prin credinta si ascultarea de El, si nu au zis niciodata sa urmam exemplul lor personal, cu o singura exceptie. Stii care? Sf. Ap. Pavel. Daca un crestin vine la tine si iti zice sa urmezi exemplul lui personal, ce vei gandi in mod spontan in mintea ta despre acel om? Ca este plin de mandrie, asa-i? Ei, dintre toti apostolii, unul singur a primit un spin de la Dumnezeu, un spin care ii facea mult rau si L-a rugat pe Domnul sa ia spinul acela de la El si Domnul nu a vrut sa il ia, i-a spus ca Harul Lui ii ajunge. Si stii de ce a primit Sf. Ap. Pavel acel spin? El o spune cu gura lui, ca sa nu se mandreasca... Am observat ca din foarte mult respect si stima pentru sfinti, si este un lucru bun sa ii stimam pe sfinti, crestinii ii pun pe un piedestal si apoi ii vad ca si cum acei sfinti ar fi fost perfecti si nu ar fi avut nici o slabiciune. Ceea ce este gresit tocmai pentru ca, a cunoaste slabiciunile unui om, te ajuta sa intelegi mai bine invatatura lui si sa o integrezi in context, fara sa ii stirbesti din sfintenie. Insa oricat ar fi de sfant un om, mantuirea o avem tot numai prin Hristos, de asta in vietile sfintilor gasim ca cel care ii ajuta pe sfinti sa mearga pe aceasta cale a sfinteniei este Iisus Hristos. Apostolii nu au zis ca si Sf. Ioan Botezatorul dar cu siguranta au gandit-o si s-au comportat ca atare si anume ca ei trebuie sa se micsoreze si Iisus sa creasca in ochii oamenilor...

Cat despre progres, se pare ca nu cunosti suficient de bine istoria bisericii. Si nu vorbesc aici de dogmele definite ulterior apostolilor si pe care se cerata bisericile pentru ca unii cred intr-un fel si altii intr-altul (vezi Dubla natura amestecata sau separata a lui Iisus, Filioque, Imaculata conceptie etc), ci ma refer la lucruri de baza necesare mantuirii cum este Spovedania si Impartasirea. Am mai spus si in alta parte, la primii crestini, adica in primele secole, nu exista idea ca pacatele se pot spala si prin Spovedanie, ci pacatele se spala doar prin Botez, de aceea Imparatul Constantin cel Mare a amanat botezul propriu pana aproape de moarte ca sa mearga curat la Domnul. Primii crestini credeau ca botezandu-se se spala de pacate si apoi nu mai gresesc. Iar Sf. Ap. Pavel de exemplu, cum era convins ca sfarsitul va veni in timpul vietii lui, ii indemna pe oameni sa nu mai pacatuiasca pentru ca altfel nu vor putea sa intre in Imparatie, de unde si bine-cunoscuta afirmatie cu pacatele care nu vor intra in Imparatie. Si ai vazut ca nu zice ca aceia sa se Spovedeasca, inca nu se intelesese acest lucru, si de aceea, vazand Apostolul ca erau oameni botezati care continuau sa moara, a crezut ca aceia mureau din cauza ca au pacatuit din nou, pentru ca cei care nu pacatuiau trebuiau sa vada a doua venire a lui Iisus. Cu ideea asta au trait primii crestini. Iar Impartasania se facea exact in spiritul in care se vede la Sf. Ap. Pavel, si cu asta v-au batut destul la cap protestantii, care tocmai ca vor sa faca totul asa cum faceau primii crestini. Cum insa sfarsitul nu venea iar oamenii continuau sa pacatuiasca, s-a introdus Taina Spovedaniei, dupa multa vreme, adica dupa ce crestinismul a devenit religie de stat sub Imparatul Constantin, si spovedania nu era asa cum o cunoastem noi acum, s-a transformat mult in timp atat modul de a o realiza cat si modul in care se platea pentru pacate. Biserica s-a schimbat foarte mult in esenta, nu numai in exprimare, si tocmai ca singurul lucru care nu s-a schimbat este ceea ce ai scris cu majuscula dar prin care sunt sigura ca ai inteles mult mai mult decat este de fapt: Adevarul. Adevarul nu este un concept ci este o PERSOANA, este Iisus Hristos, si este singurul "lucru" care nu s-a schimbat niciodata, faptul ca ne mantuim prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu rastignit pentru pacatele noastre. Restul s-a schimbat mereu, si dintre toate, singurul lucru care s-a schimbat inspre rau este tocmai problema femeii care nu numai ca a continuat sa fie discriminata la preotie, dar i s-a luat si ceea ce avea, diaconatul. Si ceea ce se spune mai putin este ce anume s-a intamplat de i s-a luat femeii diaconatul dupa cateva secole de existenta. Stii ce s-a intamplat? Vesnica problema de generalizare in ceea ce o priveste pe femeie, adica daca una se comporta rau, se pune o eticheta in fruntea la toate si sunt toate pedepsite si exculse. Pentru ca a fost o situatie in care un preot i-a facut ochi dulci unei diaconite, diaconita a fost acuzata ca il ispiteste pe preot (adevarat sau nu ramane de stabilit), si exact ca in Vechiul Testament a fost pedepsita doar femeia si considerata singura vinovata de situatie, si nu numai ca a fost pedepsita doar femeia, dar s-a pus o eticheta ca toate femeile sunt asa, si ca atare un pericol pentru preoti care ei nu au nici o vina. Si ca atare au fost excluse femeile de la diaconat. De aceea discriminarea femeii la aceste functii este o lipsa de respect fata de ea, si o nedreptate. Exact ca si in Vechiul Testament unde femeia era mereu nedreptatita prin legile evreiesti. Si nu o sa intru acum in nedreptatile facute femeii in Vechiul Testament, spun doar ca Iisus arata foarte clar ca acele nedreptati care se aflau in Legea evreiasca au fost permise de Moise din cauza impitririi inimii barbatilor, dar de la inceput nu a fost asa. Este in cazul asta Vechiul Testament gresit? Nu este gresit in sensul ca Dumnezeu a fost cel care a permis o nedreptate din cauza impietririi inimii barbatilor, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu a dorit acea nedreptate. Si aici este Cuvantul lui Iisus care explica, si El este Dumnezeu...