[NECTARIE]

Părintele Teofil a fost foarte iubit, pentru că şi el era un părinte iubitor. Deşi orb, se purta ca un om care nu avea nicio lipsă. De o vastă cultură, atât ortodoxă, cât şi laică, părintele vorbea cu multă naturaleţe despre virtuţile creştine, despre iubirea de Dumnezeu şi aproapele nostru, dar de fiecare dată la întâlnirile cu tinerii recita fără cusur sute de versuri sau dădea citate din Scripturi ori alte cărţi importante. În urma sa a rămas o adevărată comoară: 30 de cărţi duhovniceşti pe care le-a scris, nenumăratele înregistrări audio şi video, sfaturile transmise fiecăruia în taină sau tuturor la predici, dar mai ales amintirea unui părinte viu şi bun, întotdeauna mulţumit cu ceea ce avea. Aşa cum ar trebui să fim şi noi toţi dacă spunem că îl iubim pe Hristos Domnul.

„Eu sunt sigur că voi merge în Rai, şi nu pentru faptele mele, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă acolo şi să ne silim să-l câştigăm. Şi-l vom câştiga, căci «Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este». De ce să nu credem acest lucru şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mântui şi pe mine?” (Părintele Teofil)