Este dureros si trist sa constati dupa ani de sacrificiu si supunere ca nu se vede nici un rezultat al rabdarii,este de asemeni condamnabila aceasta realitate cu care se confrunta ,din pacate,multe casnicii din Romania,casnicii care nu ar trebui tolerate si nici ingaduite pe o perioada atat de indelungate.Nu cred ca Dumnezeu te obliga la un astfel de trai,prin resemnare si ducerea "crucii" indiferent de situatie.Dumnezeu ne-a dat discernamantul si ratiunea de-a alege si de-a ne asterne precum voim,fiindca inainte de toate avem si libertate.Nu se merita!!!1,nu se merita sa rabdam consecintele bauturii,care de cele mai multe ori raman mereu neschimbate,si astfel ajungem intr-un tarziu plini de regrete si de cicatrici ale ranilor provocate sistematic,cu nepasare si violenta,cicatrici fizice si psihice.
Dupa cum am observat in societate,foarte putini alcoolici reusesc sa renunte la acest viciu dupa un timp de "dezastru",insa,din pacate multe familii lupta mult si bine cu acesta si nu rezolva nimic,in afara de suferinte si iar suferimtele care sunt suportate datorita oamenilor alcoolici.Sa ne gandim si la mediul nociv in care un copil este fortat sa traiasca atunci cand parintele sau este alcoolic,nu doar mama sufera ci si copii,si pot avea chiar traume care sa-i marcheze pentru tot restul vietii.Sunt multi factori negativi care apar in acest cerc vicios al alcoolismului in familie,factori care trebuiesc luati in consideratie pentru remedierea situatiei,eventual pentru renuntarea la astfel de oameni,oameni care nu merita toleranta la infinit,atata timp cat ei insisi se lasa decazuti permanent.
Din pacate eu am trait cu un tata alcoolic,care de altfel s-a resemnat pana la sfarsitul vietii lui cu acest viciu,nu s-a putut face nimic pentru el,noi insa,copii am avut de suferit,iar mama a fost eroina unei vieti pierdute doar in munca si vesnica panarama familiala,fapt pentru care mama a acumulat multa frustrare si-o exprima deseori,acum la batranete printr-o permanenta nemultumire.Se spune ca intr-o familie de alcoolici,unul din copii,dpdv psihologic,are toate sansele sa devina alcoolic.Asa s-a si intamplat,fratele meu mai mare la doar 33 de ani a devenit alcoolic notoriu,nu mai are control aproape deloc asupra vietii lui,are doua casnicii esuate si un copil caruia-i este dor mereu de tatal lui,insa acesta nu poate sa faca parte din viata lui fiindca este dedicat in totalitate alcoolului,o problema serioasa devenita boala in toata puterea cuvantului.Mai rau este ca nici nu recunoaste ca are o problema,nu vrea sa se lase ajutat,chiar daca viata si sanatatea lui se ruineaza cu o viteza incredibila.
Asadar,oameni buni,degeaba sfatuiti spre rabdare,ca rabdarea are si ea limitele ei,iar oamenii betivi foarte slabe sanse de remediere,si nu cred ca este cazul sa sufere si altii pe langa acesti.Daca au ales aceasta cale,atunci isi merita soarta,mai ales daca nu fac nici un efosrt de remediere,nu este obligat nimeni sa suporte o viata zbuciumata,nici macar din considerente religioase,fiindca si acestea sunt,uneori partiale.Femeia aceasta merita sa fie fericita,pentru ca plata ei oricum este scrisa undeva,plata rabdarii atat de indelungate.Viata nu ne este data sa ne batem joc de ea prin acceptarea iadului in preajma unor oameni pe care acesta ai hraneste,viata ne este data sa ne bucuram de ea,sa multumim prin aceasta Creeatorului,si sa gandim sa ne alegem oportunitatile,sa fim noi insine,in acest divers ansamblu care este societatea.
Va rog din suflet,dati sfaturi contrare acceptarii fericirii,in cele din urma,toti cei care ati suportat ceea ce a suportat aceasta femeie,si nu numai,pentru ca unii dplor de vedere poate au suportat o astfel de viata cu bucurie,acela n-as vrea sa spun ca are calitati de duh,dar poate si de "un pierdut resemnat si indignat in acelasi timp,pe vecie".Cred ca ingerii nu sunt capabili sa simta si sa suporte ceea ce suporta pamantenii,de aceia nu sunt,poate materiali,cred ca oamenii sunt mai presus de ingerii,fiindca viata indiferent cum se arata,ea este cu certitudine O PERMANENTA LUPTA,iar noi mereu martiri.
|