1.Judecarea altora este incompatibila cu harul pe care ni-l da Dumnezeu prin Hristos. Harul lui Dumnezeu inunda orice credincios care Il recunoaste ca Mantuitor pe Isus. De aici, din noi insine, harul ar trebui sa se reverse catre ceilalti prin acceptarea lor, rabdarea fata de ei, iertare si mai ales fara a-i judeca. Doar ca noi facem precum precum robul din Matei 18: 21-35. Dupa ce Stapanul ne-a iertat datoria noastra de 1000 de dinari, mergem la vanatoare de frati, pentru doar 100 de dinari. Cum arata lucrarea Harului divin in viata noastra?

2. Judecarea altora este incompatibila cu smerenia. Filipeni 2:3 "Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai pe sus de el insus."

3.Judecarea altora este incompatibila cu adevarul ca numai Dumnezeu are dreptul sa judece. Iacov 4:12 "Unul singur este datatorul si judecatorul Legii: Acela care are putere sa mintuiasca si sa piarda. Dar tu cine esti de judeci pe aproapele tau?"


Am gasit toate acestea si m-au cam izbit in inima. Imi cer iertare de la voi, pentru ca v-am judecat si Ii cer iertare Domnului pentru ca m-am suit pe scaunul Sau de judecata.

Despre toate lucrurile, doar El stie care este adevarul. Treaba mea de crestin este doar aceea de a fi crestin si nu de a ma stradui sa fiu mai crestin decat altii. Despre alegerile pe care le-am facut si le facem, fiecare dintre noi va raspunde in fata Celui care singurul are dreptul sa judece ...

Ma intrebam daca, ar fi sa nu ne mai judecam unii pe altii ... am mai gasi oare ceva de spus ... ?