[mariamargareta]

294. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea a II-a: oprirea de la căsătorie) (IV)

De remarcat că restricţia operează exclusiv în familiile adepţilor sectei, care sunt numite aici "familii creştine" pentru a se face delimitarea de celelalte familii, zise "din lume".

Interzicerera căsătoriilor este aşadar o reacţie emoţională de represalii, luată "la supărare", şi nu un rezultatul unei necesităţi logice şi atent cântărite. "Dumnezeul" Pucios e nevoit să-şi recunoască înfrângerea şi faptul că măsura lui a fost luată la nervi, "la supărare". Reacţia generală a tinerilor faţă de această inovaţie nu a întârziat să apară, arătând lipsa ei de înţelegere şi de popularitate. Ei au respins energic această pretenţie năstruşnică, de a face monahi la normă, din fiecare familie, fără nici o cercetare asupra vocaţiei celor în cauză. "Dumnezeul" Pucioasei constată cu stupoare că fiicele pucioşilor îşi doresc în continuare să devină mămici, iar feciorii lor se întrec unii pe alţii în "neascultare" şi în îmbrăcarea "hainelor de păgâni":

"... Cât puteţi, căutaţi şi fiţi vrednici de ceea ce se pregăteşte pentru poporul Domnului care mai este astăzi pe pământ. Fiţi pregătiţi şi alungaţi de la voi orice poftă. Uitaţi-vă şi nu mai doriţi, fecioarelor, căsătorie, că Dumnezeu S-a supărat şi nu mai face căsătorii, că am luat pe mulţi tineri şi i-am băgat în grădină şi le-am poruncit să fie curaţi, nepătaţi, şi nu M-au ascultat, şi astăzi s-au îmbrăcat în haine de păgâni şi s-au repezit ca leul împotriva Mea. Sunteţi rugaţi, cu viaţă curată să Mă aşteptaţi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 10/23 februarie 1976)

Încet, încet, cu ingeniozitate, mesajele Verginicăi suprapun două planuri diferite pentru a crea acelaşi efect de respingere pentru amândouă. Pe primul plan se anunţă "căsătoria pământească" ca fiind intrată în dizgraţia Divinităţii, iar pe al doilea plan se sugerează şi motivul: desconsiderarea căsătoriei de către oameni, prin "părăsirea bărbaţilor de către unele femei, care s-au unit cu alţii". Cititorul mesajului ar trebui să-l înţeleagă de la coadă spre cap, anume că: dacă oamenii desconsideră darul căsătoriei, de ce le-ar mai da Dumnezeu acest dar, dacă ei tot îl nesocotesc? De aceea darul căsătoriei pământeşti se va lua de la ei (pregătindu-se în schimb "darul căsătoriei cereşti"):

"... Fiţi desăvârşiţi, că Domnul Iisus nu vă căsătoreşte pământeşte, că avem de luptat luptă crâncenă, că a înşelat milioane de femei care să poarte rochiţă de mireasă. Multe din ele au lăsat bărbaţii şi s-au unit cu alţii. Vai lor! că pentru unele ca acestea suferă tot poporul, suferă tot cerul, şi trâmbiţa Mea cu tot ce se petrece în ea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 20 mai/2 iunie 1976)

O altă motivaţie fabricată a "inutilităţii căsătoriei" este aceea că, oricum, fiindcă trăim vremurile de pe urmă, ea nu-şi mai are rostul nici măcar pentru cei care deja sunt căsătoriţi:

"Astăzi e vremea de pe urmă şi sunteţi rugaţi să fiţi ca şi cum nu aţi fi căsătoriţi. Fiţi pregătiţi." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2/15 octombrie 1976)

Totuşi, în mintea Verginicăi se reactivează din când în când datoria de a puncta adevăratele motive care ar trebui să stârnească preocupare pentru cei căsătoriţi: nerespectarea făgăduinţelor reciproce făcute de către miri în faţa preotului şi a lui Dumnezeu, la căsătorie:

"Vai de tine, care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul! Vai de tine, bărbat care te-ai recăsătorit cu altă femeie şi ţi-ai lăsat femeia ta! Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată, că Domnul Iisus Hristos nu a scris niciodată ca omul să se despartă de femeia sa şi să ia alta. Feriţi-vă de acest păcat, că de ani de zile, de când M-am pogorât, am spus de vremea aceasta şi de lucrurile acestea." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 13/26 noiembrie 1976)

Sunt reconsiderate aşa zisele "căsătorii creştineşti" făcute doar între mebrii sectei. Acum ele sunt "de plâns" şi nu se mai recunoaşte motivaţia lor iniţială. Se instituie o atitudine falsă despre căsătorie, în care valorile tradiţionale, bazate pe respect, pe îngrijire şi ajutor reciproc sunt bagatelizate. "Dumnezeul" Pucioasei este ambiguu şi duplicitar, afirmând pe de o parte că nu a venit ca să-i căsătorească pe adepţii Lui, iar pe de alta că totuşi a venit ca să-i căsătorească după voia Lui, pentru a-i împiedica să se căsătorească strâmb, după voia lor, cu "fiicele Sodomei":

"... Copilul Meu, care eşti binecuvântat şi te-am ales! Că te-am căsătorit, e că am voit să împlinesc mai curând veacul, şi să te rogi şi să plângi de ceea ce am făcut Eu cu tine. Dar tu, creştine, nu vrei să asculţi, nu vrei să iei aminte la lucrarea sfântă pe care am făcut-o cu tine. Nu am venit ca să te căsătoresc, că dacă nu veneam Eu ca să te căsătoresc, şi aşa te căsătoreai tu cu fiicele Sodomei. Dar Domnul Iisus a venit şi te-a făcut ucenic şi ţi-a dat femeie din fiicele lui Israel. Că nu ştie femeia ta să te servească, nu-i nimic. Că nu ştie să te îngrijească, nu-i nimic. Dar nu aşa ca lumea, ci ca ai Mei creştini din vremurile de demult.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11/24 aprilie 1977)