Psalmul 126
De n-ar zidi Domnul casa,
Imediat s-ar ruina;
De n-ar păzi El cetatea,
În zadar ați priveghea!
Voi, cei ce pâinea durerii
O mâncați plini de suspin,
Degeaba deschideți ochii
Dimineața, spre nou chin.
Și degeaba toată ziua
Ostenind vă tot trudiți,
De nu v-ar da Domnul clipa
Somnului, - celor iubiți.
Fiii sunt dați de la Domnul,
Moștenire și săgeți;
De ei, bucură-se omul
Care e tânăr și drept.
Fericit acel părinte
Care are mulți copii.
Când vrăjmașului deschide,
Va fi-nconjurat de fii.
|