[mariamargareta]

294. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea a II-a: oprirea de la căsătorie) (V)


"Necredinţa" sau "credinţa" adepţilor pucioşi se verifică acum prin propensiunea lor spre căsătorie, respectiv prin dispreţul faţă de ea. Cei "credincioşi nu mai doresc căsătorie" şi "nici naşterea de prunci", care nu mai este bine văzută pe motiv că pruncii vor ajunge automat şi inevitabil, fără excepţie, în solda lui Antihrist:

"... Dacă ai fi credincios, n-ai mai dori să te căsătoreşti, şi nici fii şi fiice n-ai mai dori, pentru că ţi-i ia vremea aceasta. Te-ai scrie în cartea unor fii feciori şi fecioare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 10/23 iunie 1977)

"Dumnezeul" Pucioasei recunoaşte că nu ştie ce face: regretă faptul că le-a îngăduit adepţilor Lui să-şi ia servicii la stat bine plătite în loc să rămână ţărani liberi, dar săraci şi lipsiţi de toate cele, spunând că "nu trebuia să facă acest lucru". El se recunoaşte vinovat de faptul că noii salariaţi la stat s-au îmbogăţit şi nu mai merg duminica la biserică. (Remarcăm aici o deosebire esenţială faţă de timpurile de astăzi, când pucioşilor li se interzice exact contrariul de către "Dumnezeul" lor cel schimbăcios : ei nu mai au voie să mai meargă la "bisericile din lume"). Tinerii sunt îndemnaţi să nu se mai gândească nici la căsătorie sau la haine frumoase, deoarece nu vor mai avea timp ca să se bucure de ele (acest îndemn s-a dovedit a fi o minciună; dacă s-ar fi căsătorit atunci, tinerii ar avea acum peste 30 de ani de căsătorie, deci ar avea şi nepoţi, nu numai copii, în urma căsătoriei lor, iar hainele frumoase s-ar fi rupt de mult, de prea multă purtare):

"... V-am dat voie să vă luaţi serviciu, şi acest lucru nu trebuia să-l fac. Dar voi ce faceţi cu banii de la serviciu? Vă umpleţi hambarele cu haine şi camerele cu tronuri şi trupurile cu îmbuibare. Şi dacă ţi-am dat serviciu, lucrezi duminica şi sărbătorile, şi la biserică şi la rugăciune nu mai mergi, zici că eşti obosit. Cu ce poţi să ştergi acest păcat, creştine? Iată, au venit peste voi zile grele când duminica şi sărbătoarea mergi la serviciu. Şi iată, Eu sunt vinovatul tău, că te-am îngăduit să-ţi iei serviciu. ... Nu te mai căsători, fecioară, şi tu, fecior! Nu te mai îmbrăca frumos, nu, tată, nu mai e vremea. Am spus să nu vă mai faceţi haine multe, că vom fugi la munte. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 30 noiembrie/13 decembrie 1977)

Căsătoria şi naşterea de copii sunt bagatelizate, pe motiv că timpul rămas până la sfârşitul lumii este atât de scurt, încât se măsoară cu zilele, deci fiecare dintre ele ar fi un demers cel puţin inutil:

"... Nu mai doriţi căsătorie pentru o zi. Nu mai doriţi zămislire de copii pentru o zi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat10/23 februarie 1978)

Vorbind în numele "Dumnezeului" Pucioasei, Verginica recunoaşte că "a căsătorit" destule cupluri de tineri în trecut, ca să arate că şi ea se supune legii creştineşti. Cu atât mai de neînţeles este ce se întâmplă acum, pentru tinerii care provin din familiile adepţilor pucioşi şi care vor şi ei căsătorie, dar li se pun interdicţii sau oprelişti mascate sub forma unor alternative nedorite de ei. Ei nu înţeleg de ce pentru unii a fost posibilă căsătoria, iar ei sunt trimişi cu forţa la mănăstire, ca să sufere o viaţă ternă şi plină de suferinţe pe care n-o doresc. Li se răspunde că nu trebuie să fie invidioşi pe alţii, căci "Dumnezeul" Pucios va fi generos şi drept cu toţi cei care L-au urmat: nimeni dintre pucioşi nu va scăpa de suferinţă şi de lipsuri, dar cu condiţia să asculte de "Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa; şi că suferinţele le va primi fiecare după meritul său:

"... Am căsătorit ca să nu ziceţi că am scos ceva din lege, şi n-am ţinut tineri necăsătoriţi. Ferice de cine a stat până la ziua păstrată şi şi-a păstrat fecioria. Vai de acela ce nu şi-a păstrat fecioria! Este cineva care aşteaptă să se căsătorească şi zice: „A căsătorit alţii mai mici, şi pe mine mă trimitea la mănăstire. A căsătorit, şi pe mine m-a trimis să mă pocăiesc“. Nu mai judecaţi, că vă veţi căi. Da. E numai şi numai îndoială în poporul Meu de ceea ce a făcut Dumnezeu: „că m-a dus de la oraş, la ţară; că m-a dus la mănăstire; că la unul i-a dat să trăiască aşa, şi la altul i-a dat să trăiască aşa...“. E numai îndoială în poporul Meu: „că unul suferă, şi altul nu suferă“. Dar Eu zic: fiecare va avea vreme de suferit şi nimeni nu va scăpa de suferinţă, dar să asculte de aceste cuvinte, oricum ar fi ele. Suferinţa vasului Meu nu a avut-o nici Lazăr şi nici Iov, şi nimeni nu a avut şi nu a suferit această suferinţă, că nici în casa ei nu este iubită. ... Mai e puţin şi vine ce e scris să vină să facă ordine în această lume. E scris să facă dreptate şi să împartă la fiecare după meritul său.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 1/14 iulie 1978)

Căsătoria albă este acceptată încă drept o alternativă pentru celibat, dar pentru cei căsătoriţi ea devine deja o obligaţie. Familiile monogame sunt reconsiderate, punându-se problema convieţuirii mai multor persoane de sex opus în aceeaşi cameră, o idee în stadiu de morulă pentru viitoarele "obşti" pucioşeşti:

"... Păstraţi căsătoria neîntinată, că la mulţi dintre voi căsătoria e ca o masă, când hrăneşte trupul cu bucate şi îl hrăneşte şi cu păcate. Cine are femeie, este rugat să fie ca un apostol, să fie ca un levit, să fie ca un ales sfinţit; seminţia lui să fie cu plăcere Domnului. Te-aş ruga, creştine, să nu stai tu în casă niciodată cu femeia ta singur, că te îndeamnă să faci păcat." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25 iulie/7 august 1978)