[Traditie1]

Dacă preocuparea pentru ordine și progres e zadarnică, atunci negrija e o virtute? Eu nu neg, preocuparea principală a omului trebuie să fie Dumnezeu, dar e foarte important și mediul în care trăim. Un mediu curat, progresist hrănește sufletul, îl îmbogățește. De fapt prin grija față de lume clădim împărăția lui Dumnezeu aici pe pământ. Opusul e negrija, dezordinea, triumful ambițiilor personale în dauna celor comune.



Spiritualitatea răsăriteană nu o exclude valorile occidentale. Putem să luăm ce este bun și dintr-o parte și din alta. Putem să combinăm căutarea lui Dumnezeu și clădirea unei lumi mai frumoase. Ideea că această lume va fi distrusă poate fi sau nu adevărată.


Ceea ce s-a făcut prin intermediul omului nu este rău și nu este un cult al omului să apreciem aceste lucruri, ele fiind tot daruri divine. Darul cel mai mare făcut omului este cunoașterea, informația, care dezvoltă personalitatea noastră. Iar modelul societății occidentale asigură condițiile pentru asta. Desigur ar trebui un control mai strâns, libertatea prea largă a dus la dezastre ca cele menționate de mine mai înainte (distrugerea peisajelor și a aspectului așezărilor, a resurselor naturale) dar ideea de a fi civilizat, de căuta forme noi superioare de administrare publică și de manifestare a creativității e ceva bun, nu ceva împotriva căruia trebuie să luptăm.