*** pentru cei animati de duhul indreptarii altora cu orice pret, spicuire din cartea "Langa Parintele Porfirie" / Rugaciune si nu mustrari :

Intr-o Duminica dimineata Parintele cobora cu un cunoscut de-al sau, un taran batran, catre biserica din satul respectiv. Pe drum s-au intalnit cu un grup de sase-sapte tineri, ce se indreptau in directia opusa. Taranul i-a intrebat pe tineri: "Unde mergeti, copii?". Iar ei i-au raspuns: "La cafenea". Atunci taranul, care era foarte aspru, le-a spus plin de indignare: "Nu va e rusine, sa va duceti Duminica dimineata la cafenea, in loc sa mergeti la biserica? Crestini sunteti voi?". Si a inceput sa le tina o predica in aer liber. Tinerii i-au vorbit jignindu-l si si-au vazut de drum. Parintele tacea. Taranul, plin de entuziasm si multumire de sine, ii spuse Parintelui: "Nu le-am zis bine ce le-am zis acestor tineri rai?" Atunci Parintele i-a spus: "Nu le-ai zis bine". Taranul, care astepta sa fie felicitat, s-a intristat auzindu-i raspunsul.

Au ajuns la biserica, Parintele a intrat in Altar, iar taranul s-a asezat in strana. Nu trecu o jumatate de ora si iata, toti tinerii pe care ii intalnisera, intrara in biserica. Taranul isi freca mainile de multumire. Indata ce s-a terminat Sfanta Liturghie si Parintele a iesit din Altar, taranul s-a grabit sa-i arate tinerii, spunandu-i: "Ai vazut, si tu care mi-ai zis ca nu le-am spus bine! S-au gandit la cuvintele mele si-au venit la biserica". Parintele insa a suras si i-a explicat ca au venit, fiindca el s-a rugat in tacere pentru ei si nu fiindca au fost impresionati de comportamentul taranului.

*** pilda este general valabila, dupa parerea mea, dar am gasit de cuviinta sa o alatur acestui topic.