Citat:
În prealabil postat de Adriana-Simona
In ortodoxie iadul este ruperea de Dumnezeu. Nu un loc fizic, anume si bine definit.
Iadul poate incepe inca de aici, in momentul in care ne pierdem iubirea si nadejdea.
In iad nu te fierbe nimeni in cazanul cu smoala, nici nu te baga la congelator :))
Ci ceea ce arde, metaforic vorbind, este suferinta atat ca l-ai pierdut pe Dumnezeu, ca ai pierdut iubirea si tot ce era frumos, dar te mai necajesc si poftele care neavand cu ce sa le satisfaci te chinui enorm.
Apoi nici diavolii nu stau cuminti amintindu-ti mereu greselile, aratandu-ti lucruri de care iti este frica, scarba etc.
Sunt multe locuri in care se vrobeste de oameni care erau in iad si le apareau fie rudelor, fie unor calugari transmitand mesaje, sau povestind cum este acolo.
Daca le citesti vei vedea ca experienta fiecaruia este unica, in functie de cum a fost el in viata, si in functie de ce a ales.
|
ma intereseaza sa citesc aceste experiente,daca imi poti da detalii exacte unde sa le gasesc
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|