[NECTARIE]

Sfintele Taine sunt prezentate în scrierile filocalice ca absolut necesare pentru mântuire, fiecare dintre ele constituind etape pe care credincioșii trebuie să le străbată pentru dobândirea Împărăției cerurilor. În lupta duhovnicească pe care o duce, creștinul este uneori înfrânt, căzând fie în păcate de moarte, fie în păcate ușoare. Lucrarea de curățire și sfințire a credincioșilor se împlinește prin primirea Sfintelor Taine. Prin ele se întreține, se apără și se întărește viața duhovnicească a credincioșilor, ei primind puterea de a urca neîncetat pe cărarea îndumnezeirii. Viața creștinului ortodox este o viață trăită cu Hristos și în Hristos, o trăire în întregime a lui Hristos. Duhul Sfânt face ca Hristos să fie prezent în Sfintele Taine și în cei ce se împărtășesc de ele.Părinții duhovnicești ai Spiritualității răsăritene învață că Sfintele Taine transfigurează chipul desfigurat al omului căzut în păcat. Omul căzut nu poate renaște decât prin harul divin, iar acest har al renașterii se revarsă asupra creștinului prin Taina Sfântului Botez, prima Taină prin care ni se împărtășește harul dumnezeiesc. Taina Sfântului Botez este deci Taina prin care se reintră în starea de har, creștinul curățindu-se de păcatul strămoșesc, ca și de toate păcatele săvârșite până atunci, renăscându-se spre o viață nouă și făcându-se părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa Mântuitorului. Prin Botez, ne naștem duhovnicește și devenim frați ai lui Hristos, iar prin celelalte Taine creștem de la starea de prunc la starea de bărbat desăvârșit, primind puterea de a ne desăvârși, de a ne perfecționa în mod continuu. Neputându-se repeta Botezul, creștinul primește o altă Taină prin care să se ierte păcatele săvârșite după botez și anume Taina Pocăinței, prin care ni se dă posibilitatea să intrăm iar în comuniune cu Dumnezeu. Omul se folosește de această Taină ori de câte ori cade în păcate, întrerupând relația cu Dumnezeu, căci numai prin ea se poate restabili comuniunea între Dumnezeu și om. Pocăința este o Taină restauratoare, fiindcă îl așează pe om din nou în starea de har a Botezului, izbăvindu-l de păcat și de toată neputința, pentru a restabili iarăși comuniunea cu Hristos. Scopul ei propriu și imediat este acela de a îndrepta de la om răul și ceea ce atârnă de acesta, adică păcatul și consecințele lui ca obstacole în fața harului dumnezeiesc .
După ce se întâlnește prin pocăință cu Mântuitorul, urcă pe treapta cea mai înaltă a vieții duhovnicești. Dacă în celelalte Sfinte Taine, Hristos este prezent prin energiile necreate, în Euharistie e prezent prin însuși Preacurat Trupul Său și Sfânt Sângele Său. Prin Sfânta Euharistie se realizează cea mai deplină unire cu Hristos în această viață, creștinul neîmpărtășindu-se ca în celelalte Taine numai cu harul divin, ci cu însuși Trupul și Sângele lui Hristos care este izvorul harului divin al celorlalte .