Traia odata Intrun satuc Un om pe care lumea Il considera slab la minte pentru ca el nu se gIndea la ce va fi mIine nici nu se ingrija sa strInga averi, el lucra la cine-l chema si se multumea cu cei da or cine Insa el nu era lipsa la nici o ocazie unde se slujea o slujba Intru onorea si cinstea lui Dumnezeu,si nici nu lipsea de la vreo Sf. Liturghie duminica .
Tot In acel sat mai traia unul cu mare fala si cinste de-la consateni lui ca el era considerat cel mai jmecher si mai iscusit in a agonisi averi , si era considerat un om Intelept de consateni lui.
La o sarbatoare a satului unde sau adunat toti oameni din sat venira si cei doi Inteleptul vazut de lume , si nebunul considerat tot de lume, cum Il vazu bogatu pe sarac facu semn sa se opreasca muzica si chema In mijlocul multimi pe cel considerat nebun ,si zice acestuia , mai nebune uita tine de palaria asata a mea si de bastonul meu si sa nu le dai la nimeni si sa nu le pui jos din mina pIna cInd vei gasi unul mai nebun ca tine si la acela sa le dai cu aceleas cuvinte cu care leai prinit de la mine, a luat sarmanul cele doua obecte si a avtu grije de ele Insa nu a durat mult si a auzit ca bogatul este bolnav si este pe drum de duca, atunci cum face un bun crestin se duce la pretenul lui si Il Imbarbateaza cu varbe duhovnicesti , se duse si sarmanul nostru sa Imbarbateze pe pretenul lui bogat, si cum ajunse la casa lui intra si se puse pe vorbit cu bogatul si Intreaba sarmanul cum este , iar celalalt raspunse ca este bolnav si ca va muri , atunci sarmanul Intreaba bine dar daca ai sa mori din tot ce ai teai pregatit ceva ca sa duci cu tine, iara bogatul zise cu glas scazut si parca cu rusine, oare nu stii tu ca nu poate omul sa ia cu el nimic din lumea aceasta ca nu poate sa duca nimic ,numai cei da familia si acestea putrezesc In pamInt si nu se duc cu sufletul, numai faptele ce lea facut omul aici pe pamInt.
Atunci la ceti foloseste tot ce ai agonisti In aceasta veata daca nu poti lua cu tine nimic zise sarmanul, la nimic raspuns bogatul acestea toate ramin aici unde leam agonisit pe acest pamInt si in aceasta lume cu mine nu vine decIt faptele si gIndurile si pacatele mele toate.
Atunci spuse sarmanul uita am pastrat palaria si bastonul tau sperInd sa gasaesc unul mai nebun ca mine Insa pIna acum nu am gasit unul care sa nu se gIndeasca de veata sa de dupa moarte de tipul vesniciei asa de nepregatit ca tine de aceia eu consider ca tu meriti sati dau napoi cele doua obiecte ca tu esti mai Indreptatit sa le primesti si sa le porti ca mine.

Doamne daruieste slugi tale dupa buna voia si vionta ta cea mare amin amin amin