Citat:
|
În prealabil postat de ory
Mdaa!,mi se pare mie sau titlul acestui topic se referea la "lupta cu gandurile"?,fiindca la cum a evoluat situatia nu prea mai gasesc nimic in acest sens,si-am facut un salt spre "iertarea de sine",despre care s-a mai vorbit intr-un topic vechi,uitat de mult,si s-a ajuns la aceleasi concluzii controversate.
Nu stiu ce este atat de greu de inteles ,dar este cu adevarat nevoie ca la un moment dat sa ne iertam si pe sine,aceasta imbunatateste calitatea relatiilor dintre semeni,fiindca neiertarea de sine aduce cu ea frustrarile si astfel ajungem sa ne punem neputintele pe seama celorlalti.Este o chestie psihologica necesara,nu este vorba de narcisism,este vorba de faptul ca numai daca ne putem pune in armonie cu noi insine,putem avea si calitatea de-a darui semenilor.Exact ca atunci cand un om rau din fire nu poate exprima lucruri frumoase celor din jur,sau cum un om bolnav nu poate face prea multe pentru cei din jur.Eu una,am simtit pe pielea mea,ca daca nu ajung sa ma iert in anumite circumstante,devin nervoasa,stresata si astfel eman aceasta stare si celor din jur,dar in acelasi timp invat din greseala si iertarea proprie,o constientizez ca sa raman si responsabila pe sine.Ei uite ca am deraiat si eu de la subiect,oricum,am scris despre lupta apriga cu gandurile....dar nu m-a bagat nimeni in seamna,asa ca m-am conformat intorsaturii pe care a luat-o sensul topic-ului.OK???
|
Draga ory poi dumneata ai ajuns exact la concluziile greshite shi zici ca am ajuns shi noi la a sustzine iertarea de sine ca shi cum nu ai mai putea trai fara sa te iertzi... poi nu tzi-am zis ca eu cel putzin m-am razgandit cu ajutorul lui Clausemi?
deci cred ca e corect cum zici shi dumneata sa incerci sa treci peste, printre atatea rautatzi din tine si de la altzii de peste zi dar trebuie sa incerci fara a te ierta pe sine, FARA, ci pe tine/sine eventual sa te pregateshti doar pentru a cere shi a primi din iertarea celor carora le-ai greshit si a lui Dumnezeu, in dar, shi vezi ca altzii s-ar putea sa tzi-o acorde shi pentru unele concesii, schimburi shi altele, iar canonul este pentru indreptarea ta, daca-l primeshti...
Asha ca ory draga stiu ca s-a mai discutat, dar shi aici intalnim ganduri shi sentimente shi subiectul este tocmai despre asha ceva... oricum multzumesc cum ca tzi-ai amintit shi stii ca shi eu sustzineam iertarea de sine, dar acum inclin sa cred ca ma inshelam... fiindca este exact ce spui tu, psihologic ai parte de o falsa impacare shi o reushita greshita in incercarile obishnuite ale vietzii...
Daca tu atunci cand ai innoptat pe munte cand te-ai pierdut prin padure, cand te-ai ratacit, in loc sa realizezi gresheala shi sa ceri ajutor la Dumnezeu, te iertai pe tine/pe sine, shi incepeai sa stai linishtita ca sa fii impacata psihologic ce crezi ca se intampla, o vreme ai fi reushit sa stai calma, dar apoi te papa fie lupu fie patzeai altceva, dar acea sperantza in fluturashul respectiv prin care ai acceptat ajutorul shi iertarea a fost tocmai darul iertarii pentru nesabuintza de a cere de la Dumnezeu asha o incercare dificila pentru o tanara, pentru o copila... Deci ai de grija ce-tzi doreshti ca unele se shi implinesc :)