Multumesc frumos pentru randurile pe care mi le scrieti. Am plans la fiecare incurajare. Multumesc ca sunteti aici pentru mine.
Nu am din pacate unde altundeva sa plec. Trebuie sa stau, sa rabd si ies cumva din acest colaps financiar si psihic.
Voi incerca sa lupt cu deznadejdea. Dar nu stiu cum sa alung aceasta teama. Vreau sa muncesc, sa imi pot creste copilul si sa imi achit datoriile. Cel mai mult imi doresc sa pot sa o iau de la inceput, chiar daca am pierdut tot. Nu stiu cum. Stiu ca Dumnezeu e totul si ca fara El nu pot face nimic. Ma gandesc ca undeva am gresit.
Am atatea intrebari...
|