[Traditie1]

Medicul ar trebui să fie de fapt un sanitar, să se ocupe cu igiena, cu sfaturile pentru alimentație sănătoasă.

Practicile medicinale fac mai mult rău, atât în mod concret, prin șubrezirea sănătății, cât și psihologic, prin starea de dependență de mijloace exterioare pe care o crează.

Medicamentele sunt chimicale și ca toate chimicalele dereglează funcțiile organismului. Operațiile sunt niște cârpeli care distrug reglajele fine între părțile organismului. Protezele sunt niște corpi străini care distrug integritatea naturală a corpului și posibilitatea ca el să devină templu al Duhului Sfânt.



Medicina este o iluzie, credința celor credință în Dumnezeu. Apostatul, omul care dintr-un motiv sau altul decide să-și trăiască viața după voia proprie și nu să se supună lui Dumnezeu, va fi pedepsit de Dumnezeu cu diverse boli iar el, din pricina necredinței, în loc să se pocăiască va căuta scăpare la medici. Și cum nimic nu se întâmplă peste voia lui Dumnezeu, medicul de obicei nu poate face nimic bun. Cazurile în care se consideră că medicul a îmbunătățit starea pacientului sunt bazate pe impresii subiective. Fără intervenții medicale starea sănătății va fi întotdeauna mai bună, dar puțini știu acest lucru fiindcă puțini se încredințează lui Dumnezeu, majoritatea apelând la medici.


Medicina modernă se bazează pe credința că organismul uman ar fi un organism biologic ale cărui funcții pot fi influențate prin factori fizici exteriori. Nimic mai fals. Corpul omului nu e material ci spiritual. De fapt nimic nu e material în lume, este doar o aparență. Toate realitățile sunt spirituale, nu există hazard, procese independente, structură a materiei etc. Dereglările corpului sunt declanșate de Dumnezeu, nu de procese obiective. De aceea medicul e doar un șaman care ia bani dar nu poate face nimic.

Deci, eu aș sfătui ca atunci când avem vreo problemă să nu apelăm la medic, decât în unele cazuri. Să căutăm să ne împăcăm cu Dumnezeu și atunci bolile și necazurile vor dispărea, rămânând eventual numai cele care sunt spre sporirea noastră duhovnicească și care sunt ușor de suportat. La medic trebuie să mergem numai dacă e spre smerirea noastră, adică în scop duhovnicesc, ca să nu ne credem sfinți sau îngeri fără de trup. Dar să avem grijă să nu ne amăgim singuri, să nu o facem dintr-o credință ascunsă în puterea tămăduitoare a medicului.