[Traditie1]

În prealabil postat de catalin2

E clar, eu credeam ca sunteti ortodox. Stiti cum e, in lume sunt cam 6-7 miliarde de oameni, deci tot atatea pareri personale. Nu le ascultam pe toate ca nu avem timp. Nu ma refer doar la pasajul acesta ci la tot mesajul.
In Dobrogea au fost descoperite sfinte moaste ale unor sfinti care aveau povestita viata si omorarea lor. Studiindu-se osemintele s-a constatat ca avusesera aceleasi torturi si moarte ca cea descrisa in viata lor.
Bineinteles ca exista si date care sunt incerte sau necunoscute.

Nu am zis că totul e fals, ci că există o cantitate importantă de mit. E important să nu credem în lucruri false fiindcă asta afectează raportarea noastră la Dumnezeu. Un om care înclină să creadă ceva din fanatism sau din patimi (iubirea de lume) va înclina și să distorsioneze principiile morale după bunul plac.

Prin asta nu spun că ne putem face o părere completă asupra unor detalii cum sunt cele din aceste subiecte istorice, dar e esențial să nu credem orice, să ne curățăm credința de ceea ce poate fi fals. Dumnezeu este Adevărul și numai cine caută adevărul se apropie de El.

Cazul acelor Sfinți dobrogeni nu e o dovadă că toată tradiția bisericească e autentică. Asta e o greșeală de logică. Faptul că o parte e adevărată nu înseamnă că și întregul e adevărat.

Majortiatea ateilor au facut facultati serioase. Ca sa nu mai spunem de oamenii de stiinta care sustin evolutionismul (care are doar vag de-a face cu stiinta). Adica tu respingi invatatura ortodoxa ca sa crezi pe oricine iti vinde gogosi?

Eu nu contest și nu resping ceva categoric. Nu văd lucrurile în alb și negru. Nu-i cred nici pe aceia (am identificat, inclusiv pe paginile de unde am citat, interpretări tendențioase sau eronate) dar sunt deschis ideilor lor, care pot fi corecte în unele aspecte. Și mai ales, mă folosesc de nivelul lor de informare care e net superior nouă, chiar și în problemele ce țin de istoria Bisericii.

Este o prejudecată că Ortodoxia poate fi cunoscută, sub aspect istoric, în țările ortodoxe. Sursele de informare cele mai bogate sunt în occident, acolo s-au scris cele mai multe lucrări asupra acestor probleme, acolo există cele mai vaste traduceri de Părinți bisericești, cele mai complete bibliografii și baze de date. Acolo există sute de universități și facultăți care se ocupă cu studiul Bibliei și al scrierilor paleocreștine.

Deci e un paradox: izvoarele documentare ale Ortodoxiei se află în occident, nu la noi.

Iustin martirul face o descriere la mijlocul secolului II:
"În aşa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce trăiesc la oraşe sau la sate şi se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profeţilor (Vechiul Testament n.n.), câtă vreme îngăduie timpul. Apoi, după ce cititorul încetează, întâistătătorul (episcopul sau preotul n.n.) ţine un cuvânt prin care sfătuieşte şi îndeamnă la imitarea acestor frumoase învăţături. Apoi, ne ridicăm în picioare toţi laolaltă şi înălţăm rugăciuni; după care, încetând noi rugăciunea, [ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu sărutarea păcii - vezi cap. 65] - şi se aduce pâine şi vin şi apă, iar întâistătătorul înalţă deopotrivă rugăciuni şi mulţumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde într-un singur glas, rostind Amin. Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească din cele ce au fost consfinţite prin euharistie, iar celor care nu sunt de fată li se trimite euharistia acasă, prin diaconi."

Aproape identic cu imaginea pe care o au protestanții despre creștinismul primar și pe care cei mai mulți dintre ei încearcă s-o recreeze. Eu nu zic că protestanții au dreptate, am convingerea că protestantismul e o erezie care lipsește oamenii de Dumnezeu prin lipsa Sfintelor Taine, dar cred că aceste Taine nu au existat de la început în forma actuală, cu excepția Euharistiei. De pildă Taina Spovedaniei a fost introdusă abia în secolul 14, atunci fiind preluată în răsărit de la catolici. Prin asta nu spun nici că cei de dinainte de constituirea Sfintelor Taine nu se mântuiau. Dar Preoția și celelalte s-au constituit mai târziu decât se crede.

Doar asa am devenit credincios, cercetand, pana acum 7-8 ani nu eram credincios.

Credința e de multe feluri. Omul în general evoluează, trece de la lipsa de preocupare sau o credință primitivă, cum e ateismul, la ceva mai evoluat, dar asta nu înseamnă că noua credință nu conține multe elemente false.

Trebuie să fim preocupați de adevăr, de depășirea culturii în care ne-am născut. Adevărul nu se poate căuta atât timp cât îți promovezi propria identitate. Nu știu dacă adevărul istoric poate fi cunoscut, dar, repet, e important să nu credem lucruri false, fiindcă asta afectează felul cum ne raportăm la Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui.

Și poate cel mai important: Dumnezeu fiind infinit, ascensiunea în cunoașterea Lui și a creației e infinită. Dacă noi ne vom opri la idoli ai falsei cunoașteri, la credințe în lucruri false, această ascensiune va fi stânjenită sau oprită. Deci este important să verificăm ce credem, să fim obiectivi, fiindcă subiectivitatea crează o înclinație spre deformarea adevărului, care ne va opri de la a pătrunde esența lucrurilor și în final de a ajunge la Dumnezeu.