Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Svovi: nu uita in ce ordine se fac lucrurile: mai intai obtii iertarea de la Dumnezeu, prin intermediul duhovnicului si apoi te ierti tu pe tine. Nu incepi prin a te ierta tu.
Chiar aici pe forum am citit postarea unei persoane, care nu putea trece peste greseala facuta, desi obtinuse iertarea de la duhovnic.
Neiertarea de sine creeaza o lipsa de perspectiva, caci in greseala fiind poti sa te indrepti, sa te spovedesti, in vreme ce daca te-ai spovedit, ai fost iertat dar simti in continuare povara pacatului pe capul tau, nu mai ai alte mijloace de a te debarasa de el, decat prin iertare de sine.
|
fii serioasa ancah, poi incetincet vine shi acceptarea iertarii shi continuarea credintzei in dauna revenirilor durerilor legate de pacatul iertat, sau cum crezi ca nu-shi va mai aminti de cele facute? Poi, lui foarte bine ca nu poate sa se ierte ca nici nu i-o cere nimeni, ce i-a zis preotul ca trebuie sa se ierte? spune altceva preotul savarshind taina... dar suferintza persoanei descrise shi rabdarea lui va nashte probabil binecuvantare de la Dumnezeu pe maideparte. Deci raman la parerea pe care mi-am format-o adica la ce ne-a scris Clausemi pe forum in alta parte, razand de mine, deshi eu atunci parca am avut puterea s-o conving de ce zici tu acuma, ca a dat un pic inapoi sarmana. Dar ce vrei sa spui cu iertarea de sine de dupa shi cu mijloacele? Poi nici nu trebuie sa ai mijloace pentru asha ceva... Iar daca preotul ar spune cumva sa te iertzi shi tu ca shi Dumnezeu te iarta nu se refera la iertare in termenii textuali ci spune, la propriu, eventual sa nu mai umblii la durerea respectiva ci ca ar trebui poate sa-l rogi pe Dumnezeu sa se ocupe incontinuare de ea. Deci nici dupa ce ai fost iertat nu cred ca trebuie sa te apuci shi sa te iertzi shi tu pe sine/pe tine, doar asha de capul tau, aiurea, eventual sa nu fi prea dur din cale-afara cu tine shi ale tale, ca asha facem totzi, sa-l vezi apoi ce exigent devine fostul pacatos. Deci respectivul facea bine ca dupa iertarea primita nu se putea ierta. Nici nu trebuia. Poate trebuia sa faca ceva, dar altceva, ca sa nu ramana suparat pe sine... Poate ca trebuia sa lase in grija Domnului mai mult din pacatele sale... sau cine shtie ce il indemna inima... ce stiu eu ce ar fi trebuit... dar raman la convingerea ca nici apoi tu nu trebuie sa te iertzi ci, eventual sa-tzi ceri dinnou iertare ca poate ai greshit intretimp, sau ca nu esti in stare sa primeshti din iertarea Domnului sau mai rau ca te apuci mai nou sa te iertzi tu inloc sa... ??????
stiu ca e dureros, dar sper ca m-a convins, shi ca e bine asha :|:) :dozingoff: