[ALEXANDRU ANASTASIU]

Mântuirea vine numai prin Hristos deoarece starea de asemănare cu Dumnezeu nu poate fi atinsă decât numai prin Hristos care este şi Dumnezeu şi Om. De asemenea unirea cu Dumnezeu nu poate fi atinsă decât prin unirea celor două firi, dumnezeiască şi omenească, din Persoana lui Iisus Hristos.

Filip.2:5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
Filip.2:6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,

Pentru a ne asemăna lui Hristos şi a ne uni cu El trebuie să-L urmăm.

I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.


Căci dragostea (şi doar dragostea uneşte) de El nu poate exista decât dacă îi urmăm poruncile


Ioan 14:15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
Ioan 14:16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
Ioan 14:17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!

Ori dacă nu cunoaştem poruncile lui Hristos cum putem să le păzim?
Vădit este aşadar că cine nu cunoaşte adevărul, adică nu cunoaşte ce vrea Dumnezeu de la noi, adică poruncile Lui, nici nu le poate împlini şi deci cu nici un chip nu-L poate iubi cu adevărat.
Aşadar iubirea fără adevăr este cea mai gogonată minciună şi de fapt ură sau indiferenţă camuflată într-o automulţumire de sine că iubeşte.
De aceea Pr. Constantin Galeriu spunea că trebuie să iubim în adevăr, că adevărul fără iubire poate ucide (cum fac zeloţii) iar iubirea fără adevăr este doar o slabă vibraţie sentimentală (cum fac ecumeniştii).

I.Ioan 3:18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.

Aşadar ca să primim Duhul Sfânt adică al Adevărului trebuie negreşit să împlinim concret poruncile Lui iar nu să filosofăm pe coclaurii minţii sau ai simţirii.
Prin Duhul Sfânt noi ne unim cu Hristos devenind fii ai Lui.


Rom.8:14. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Rom.8:15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
Rom.8:16. Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.



Noi devenim astfel mădulare ale trupului lui Hristos (Adevărul) şi prin aceasta ne unim cu firea Lui dumnezeiască.


Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;


Aşadar nu este doar o teorie aflarea adevărului ci o trăire deplină în Hristos prin Sfintele Taine.


I.Cor.10:16. Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
I.Cor.10:17. Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.


Ca să putem însă să ne unim tainic cu Hristos trebuie să o facem înţelegător, prin minte, lucrând adevărul pentru a nu muri. Căci negreşit minciuna ucide veşnic şi ne uneşte cu diavolul.


Ioan 8:44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.



E mai grav să ai minciuna drept adevăr căci mergând după ea nu-ţi vezi păcatele, crezându-le virtuţi, şi nu te poţi corecta. E mai bine să şti adevărul chiar dacă nu-l urmezi că atunci conştiinţa strigă la tine şi te poţi trezi. De aceea este atât de gravă erezia, mai gravă ca păcatul pe care îl cunoşti, căci e un păcat gândit pe care îl crezi virtute şi te convinge că minciuna este adevăr şi virtutea este păcat şi păcatul este virtute şi în plus şi huleşte pe Dumnezeu minţind despre El, înjosindu-L.


75. -"Deci, Părinţii au făcut deosebire şi au precizat că toate păcatele care privesc partea raţională a omului (fiind de natură dogmatică) sînt mai vătămătoare şi deci vrednice de o pocăinţă mai mare. Dacă cineva a trecut la o altă credinţă, la iudaism, la idolatrie, la maniheism, sau la .alta asemenea acestora, lepădîndu-se de credinţa în Hristos şi a făcut aceasta în chip intenţionat, unul ca acesta va fi silit ca întreaga sa viaţă să se pocăiască.
1465. -Parastasele sau pomenirea celor morţi îşi are temeiul în iubirea şi recunoştinţa creştină (I Cor. 13,8) ca cei ce sîntem împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni ai casei Iui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Efes. 2, 19). În virtutea acestei "cetăţenii" noi ne rugăm ca să ierte pe fraţii noştri care au trecut în lumea cealaltă. Noi nu ne rugăm pentru cei ce au făcut păcate împotriva Duhului Sfânt cum sînt: ereticii, cei nebotezaţi, necredincioşii şi cei ce au dogmatizat păcatul împotrivindu-se adevărului cu ştiinţa şi voinţa, cei ce s-au ucis în duel, sinucigaşii, etc, căci acestora nu li se iartă nici în lumea aceasta nici în cealaltă (Matei 12, 22-37)". (Ieromonah Nicodim Sachelarie PRAVILA BISERICEASCĂ)


Aşadar ca să ne mântuim trebuie să cunoaştem adevărul şi să-l şi urmăm ca să nu păţim una din trei:


Luca 12:47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
Luca 12:48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.


Aici Sfântul Vasile cel Mare comentează că şi cel ce nu ştie, dar face lucru vrednic de bătaie, va fi bătut puţin ca intensitate dar veşnic pentru că s-a lenevit a le face pe cele ce le ştia. Dacă le-ar fi făcut pe acelea i-ar fi dat Dumnezeu să le cunoască şi pe cele ce nu le ştia.
Iar cei ce viclenesc lui Dumnezeu şi special se străduiesc ca să nu afle adevărul, pentru a nu fi traşi la răspundere că deşi l-au cunoscut nu l-au urmat, acestora li se aplică cea mai aspră pedeapsă pentru viclenie şi pentru credinţa că Dumnezeu poate fi păcălit deoarece ei sunt:


Ps.57:4. după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
Ps.57:5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
Ps.57:6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor;


Ca să avem libertatea fiilor lui Dumnezeu trebuie negreşit să fim în Adevăr şi deci să-l cunoaştem:


Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Ioan 8:33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
Ioan 8:34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
Ioan 8:35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
Ioan 8:36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.



Va urma cu: Dar oare adevărul se poate cunoaşte de noi oamenii?