[dianagroza]

Cuvantul poate aduce fie moarte, fie dezbinare. Soacra mea mi-a povestit tot felul de intamplari nefericite care au inceput cu niste cuvinte spuse in gluma sau chiar cu respect. Va spun cazul unuia si daca mai vreti va mai zic si altele:
Doi barbati, stand la un pahar (de fapt mai multe, ca asa se obisnuieste) si discutand vrute si nevrute, unul dintre ei isi aminteste ca l-a pus nevasta-sa sa cumpere ceva si era deja prea tarziu pentru a mai gasi. Celalalt auzind numele nevestei prietenului de pahar, prins de flama, ii zice "las-o ca nu se supara, ca eu stiu ce-i poate capul". Celalalt nedumerit, probabil de felul cum a zis, l-a intrebat cum o cunoaste si acesta i-a raspuns ca el cunoaste toate femeile din sat, inclusiv pe nevasta astuia, pentru ca si pe la ea a fost. Sotul, nu a mai zis nimic, dar in capul lui diavolul a bagat o idee. Apoi, dupa ore de baut, cei doi se despart la miezul noptii. Sotul inselat, ca sa zic asa, s-a dus acasa a pus mana pe un topor si a vrut sa o omoare pe nevasta-sa. Aceasta a lasat copiii in pat si a reusit sa fuga in camasa de noapte la mama ei, ramanand doar cu o rana la picior in urma loviturii de topor. A doua zi, s-a dat vestea in sat ca nenea X a vrut sa o omoare pe nevasta-sa. In cele din urma, a auzit si cel care a povestit presupusa aventura si s-a dus la sotul gelos sa se jure ca a GLUMIT. Au mers pe la Biserica, s-au jurat in fata preotului si nevasta si prietenul ca nu s-a intamplat nimic intre ei, si intr-un final s-au impacat. Ideea e ca femeia s-a intors acasa, dar barbat-su de cate ori se imbata o batea ca-si amintea ca a fost "inselat". Si uite asa de la o vorba proasta, femeia a plecat tot cu copii si l-a lasat pe sot, care a devenit un betiv notoriu.